APADOR-CH anunţă că 43% din condamnările CEDO sunt neimplementate la nivel european. Pentru ce e condamnată România

Câştigarea unui proces la CEDO e abia începutul. Faptul că un cetăţean obţine dreptatea prin condamnarea ţării sale la CEDO nu înseamnă automat îmbunătăţirea situaţiei sale şi cu atât mai puţin a altora suferind de aceeaşi problemă din respectiva ţară. CEDO nu poate face legi sau schimba sistemul de justiţie din ţările pe care le condamnă, însă poate să ceară statelor respective, în decizia de condamnare, pe lângă despăgubirea financiară a victimei şi anumite măsuri de îndreptare a sistemelor care au generat respectivele nedreptăţi, arată APADOR-CH într-un comunicat transmis luni.

Implementarea deciziilor CEDO e un proces destul de lent şi dificil. Debutează cu despăgubirea victimei, o acţiune ce se petrece relativ rapid după condamnarea la CEDO, pentru că banii daţi de la buget sunt adesea cea mai uşoară măsură de executat. Schimbările sistemice, însă, nu sunt la fel de uşor de făcut, ele pot dura luni, ani sau decenii. În acest timp alţi cetăţeni cad victime ale aceloraşi încălcări de drepturi.

În prezent, la nivelul Europei, 43% dintre condamnările în cauzele pilot date în ultimul deceniu sunt neimplementate. Este o statistică făcută de Reţeaua Europeană de Implementare (REI).

Pentru ce e condamnată România

România se situează în media europeană, cu 44% din cauzele pilot în curs de implementare, adică 71 în ultimii zece ani. Printre cele mai vechi cauze pilot în care România a fost condamnată şi nu sunt nici astăzi implementate, se află:

Dosarul Revoluţiei din 1989 – dus la CEDO de Asociaţia 21 decembrie 1989, care priveşte dreptul la viaţă şi protecţia împotriva torturii;
Cauza Maria Atanasiu şi alţii v România, privind nerestituirea proprietăţilor naţionalizate.
Numeroase cauze ce vizează condiţiile proaste de detenţie
Cauze ce vizează drepturile persoanelor cu handicap
Cauze ce vizează violenţa în familie

Cauzele în care România a fost condamnată în ultimii zece ani şi care se află în implementare, vizează: dreptul la un proces echitabil, accesul la o justiţie eficientă, condiţii improprii de detenţie, nerespectarea dreptului de proprietate, protecţia persoanelor cu tulburări psihice, protecţia vieţii private şi de familie, dreptul la viaţă şi protecţia împotriva torturii, protejarea corespondenţei şi supraveghere secretă, libertatea de expresie, defăimare şi hate speech, violenţă domestică, discriminare pe motive sexuale, lipsa accesului la justiţie şi durata prea mare a procesului, libertatea de conştiinţă şi de religie, dreptul la educaţie, abuzuri ale forţelor de ordine.

Care sunt ţările fruntaşe şi care sunt codaşe

Harta interactivă de pe site-ul lansat de REI arată gradul de implementare a hotărârilor CEDO în fiecare ţară. În medie, în ianuarie 2020, 43% dintre hotărârile pilot emise de Curte în ultimii zece ani se află încă în implementare. În total sunt 1200 de cauze pilot în aşteptare.

Ţările cu cele mai multe cauze neimplementate sunt:

Azerbaidjan – 95%,

Rusia – 89%,

Ungaria – 74%,

Ukraina – 67%

Turcia – 63%.

La capătul celălalt al clasamentului se află ţările cele mai disciplinate:

Cehia – 3%,

Austria, 8%,

UK – 9%,

Muntenegru, Estonia, Letonia – 10%,

Suedia şi Elveţia – 16%,

Germania – 17%,

Franţa şi Norvegia – 18%

Implementarea hotărârilor CEDO este importantă deoarece repară neajunsuri sistemice, previne încălcarea drepturilor altor persoane şi contribuie la economisirea banilor pe care altfel statul este silit să-i plătească periodic pentru despăgubirea victimelor care obţin dreptatea de la CEDO.