Hotărârea judecătorească privind evacuarea sediului PRM, definitivă şi executorie. Vezi aici documentul

VEZI AICI DOCUMENTUL

Reprezentantul urmaşului lui Nicolae Caranfil, fost mare inginer român, care a fost proprietarul locuinţei din Emille Zola în care funcţionează PRM, a explicat că hotărârea pronunţată în şedinţă publică în 30 septembrie 2010 a fost învestită cu titlu executoriu conform legii.

"Toate hotărârile de ordonanţă preşedinţială sunt executorii încă de la prima instanţă. Aşa spune legea, care este foarte clară în acest sens. Acest gen de hotărâre este definitivă şi executorie, nefiind însă irevocabilă. Din acest motiv, ea poate fi atacată cu recurs şi a şi fost. Noi spunem doar că este executorie, am învestit-o cu titlul executoriu şi am apelat la forţa legii pentru a o pune în practică", a declarat pentru MEDIAFAX avocatul Marin Petre, reprezentantul urmaşului inginerului Caranfil, Andrew George Caranfil.

Acesta a ţinut să contrazică şi alte susţineri ale preşdintelui PRM, afirmând că, potrivit datelor de la Registrul Comerţului, firma Editura Speranţa SRL nu are nici sediul, nici punctul de lucru în imobilul din strada Emile Zola, iar cabinetul de europarlamentar al lui Vadim Tudor nu este înregistrat legal la această adresă.

"Din datele de la Registrul Comerţului nu rezultă că ar exista vreo legătură între Editura Speranţa şi acest imobil. Nici cabinetul europarlamentar al domnului Vadim Tudor nu figurează nicăieri ca fiind înregistrat aici. Aceste cabinete au un regim special, există o evidenţă a lor, în care însă nu apare vreun cabinet al europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor", a mai declarat avocatul Marin Petre.

Avocatul lui Andrew George Caranfil a susţinut că atât Corneliu Vadim Tudor, cât şi ceilalţi membri de partid vor părăsi imobilul în cursul zilei, el precizând totodată că inventarierea bunurilor va dura până seara.

Avocatul Petre Marin îl însoţeşte în sediul PRM pe executorul judecătoresc Paula Daniela Şomăldoc, alături de o echipă de circa 15 poliţişti.

"Facem inventarierea acum", a spus Marin, adăugând că aceasta va dura până în jurul orelor 19.00-20.00.

În hotărârea judecătorească nr. 18831 pronunţată în şedinţă publică în 30 septembrie 2010, document obţinut de MEDIAFAX, se arată că reprezentanţii reclamantului au solicitat instanţei să dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale - o cale "de urgenţă" - evacuarea PRM din sediul din strada Emile Zola, având în vedere faptul că, deşi este proprietar, reclamantul nu a putut să intre în posesia bunului său "o perioadă foarte lungă de timp".

Mai mult, din primăvara anului trecut, de când i-a fost constatat dreptul de proprietate asupra imobilului şi l-a intabulat în Cartea Funciară, reclamantul plăteşte taxe şi impozite "foarte mari la stat", fără însă a putea folosi în vreun fel imobilul.

Un alt motiv de urgenţă este acela că urmaşul lui Nicolae Caranfil, Andrew George Caranfil, are peste 80 de ani, locuieşte în SUA, vrea să se întoarcă în ţară, dar nu are unde să locuiască, proprietatea sa din strada Emile Zola nr. 2 fiind ocupată abuziv.

Un alt motiv pentru care PRM ar trebui evacuat de urgenţă ar fi şi "prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara".

"Imobilul se degradează, fiind folosit în mod impropriu ca adăpost pentru câinii vagabonzi şi pentru diverse întruniri, reclamantul fiind împiedicat să-l renoveze, consolideze şi să-l pun în valoare", reţine instanţa, citând din susţinerile reclamantului.

Urmaşul lui Nicolae Caranfil acuză totodată şi faptul că PRM "a schimbat destinaţia imobilului", o parte din spaţiu fiind folosită "pentru activităţi de tipărire de cărţi şi ziare".

Un alt motiv pentru care PRM a pierdut procesul cu urmaşii inginerului Caranfil îl reprezintă restanţele la plata curentului electric pentru sediul din strada Emile Zola, lucru pe care instanţa îl consideră un "aspect de natură să justifice urgenţa măsurii solicitate de proprietar".

Inginerul Nicolae Caranfil, căruia i-ar fi aparţinut proprietatea din strada Emile Zola nr. 2, în care funcţionează sediul PRM, este cel care a pus bazele reţelei moderne de electricitate şi gaze din Bucureşti. În plus el a fost şi cel care s-a ocupat şi de gestionarea salbei de lacuri din Capitală, ocupând, din 1930, funcţia de şef al Societăţii Generale de Gaz şi Electricitate Bucureşti, precum şi pe cea de director general al Uzinelor Comunale Bucureşti, care se ocupau cu exploatarea surselor de apă şi canalizare.