Ion Cristoiu: Aşa de tare l-a influenţat pe Victor Ponta strângerea de mână a lui Florian Coldea?!

Redăm integral editorialul postat de Ion Cristoiu pe www.cristoiublog.ro

Pe cristoiublog.ro şi în Evenimentul zilei de marţi, 12 martie 2019, am publicat în premieră absolută unul dintre documentele cele mai convingătoare în sprijinul tezei că în România au existat şi există mai multe state paralele, care se bat între ele fără cruţare. Am susţinut Teza mai multor state paralele în scris şi la televiziuni aducînd drept argumente cîteva instituţii folosite de politicieni în bătălia pentru putere şi pentru supravieţuirea la putere:

Binomul SRI-DNA, apărut pe vremea lui Traian Băsescu şi folosit de fostul preşedinte pentru a-şi lichida adversarii din presă şi din politică.
SPP, pus la dispoziţia preşedinţilor pentru spionarea demnitarilor şi pentru mituirea jurnaliştilor.
Secţia de investigare a infracţiunilor din Justiţie, folosită de Liviu Dragnea pentru a ţine la respect duşmani din PSD, dar şi din afara acestuia.
CNAS, folosit în prezent de Klaus Iohannis pentru terfelirea celor care-i ameninţă redobîndirea unui nou mandat.

Prin publicarea Protocolului atrăgeam atenţia asupra unei instituţii de forţă înfiinţate de Victor Ponta prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013.
Ordonanţa de Urgenţă a fost dată de Guvernul USL condus de Victor Ponta. Prin ea, în cadrul ANAF apare o instituţie nouă: „Direcţia generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de prevenire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.”

Pe 24 iulie 2013, Guvernul dă HOTĂRÎREA nr. 520 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Articolul 16 al Hotărîrii ne dezvăluie cui aparţine noua instituţie de forţă:
„1) Direcţia generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, şi condusă de un inspector general antifraudă, numiţi prin decizie a prim-ministrului.
2) Inspectorul general antifraudă este sprijinit în activitatea de conducere a Direcţiei generale antifraudă fiscală de inspectori generali adjuncţi antifraudă, numiţi în funcţie prin decizie a prim-ministrului.”

Spre deosebire de DNA, de alte instituţii de forţă, DGAF depinde doar de un singur om. Alte instituţii depind de ministrul de Justiţie, de CSM, de preşedinte, de Parlament.
DGAF depinde numai şi numai de premier.
Puterile DGAF sînt uriaşe.
Prin Protocolul semnat pentru PÎCCJ la 28 noiembrie 2013 de Tiberiu Niţu (pus de Victor Ponta procuror şef în cadrul negustoriei cu Traian Băsescu din aprilie 2013), iar pentru ANAF, la 16 decembrie 2013, de Gelu Diaconu (pus şi acesta în funcţie tot de Victor Ponta, în aprilie 2013), DGAF are puterea de a face anchete penale. După publicarea Protocolului, Federaţia Naţională a sindicatelor din Finanţe, afiliată la Alianţa Naţională a sindicatelor bugetarilor „SED LEX” a dat publicităţii un Comunicat de presă.

Documentul atrage atenţia asupra unui alt Protocol, cel dintre SRI şi ANA: „Odată cu reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 2013, un grup mic de politicieni influenţi a hotărît să-şi creeze un instrument foarte puternic de şantaj, aducînd la un loc ofiţeri SRI, procurori şi oameni special angajaţi de către conducerea ANAF din acea perioadă. (…)
Cum acţiona noul grup organizat, acoperit de prevederi legale special create:

Ofiţerii SRI (au fost detaşaţi de la SRI aproximativ 250 de ofiţeri) veneau în instituţie cu direcţiile de acţiune trasate (firme, persoane etc).
Direcţia Antifraudă lucra la comanda lor, fiind executate întrutotul ordinele acestora; se făceau plîngeri penale pe bandă rulantă celor care erau vizaţi dar de cele mai multe ori aceste plîngeri nu se confirmau sau controalele se dovedeau superficiale.

Colegii de la antifraudă detaşaţi la parchete preluau plîngerile şi solicitau puncte de vedere de la structurile de specialitate ale sistemului instituţional al ANAF.” Existenţa Protocolului dintre SRI şi ANAF a fost recunoscută de Victor Ponta pe 3 aprilie 2018, la TVR: „Eu vă spun un protocol pe care îl ştiu, cu care am fost de acord, şi care a încetat din 2017 şi se vede, şi anume schimbul de informaţii dintre ANAF şi SRI.”
Cum între ANAF şi PÎCCJ exista un Protocol prin care inspectorii antifraudă erau detaşaţi la parchete pentru a face anchete penale, putem spune că SRI nu numai că spiona firmele prin accesul total la informaţiile deţinute de ANAF, dar mai mult le şi şantaja, cînd nu le lichida, prin anchetele penale pe evaziuni fiscale.
OUG prin care s-a înfiinţat DGAF ne dezvăluie însă şi alte prerogative ale acestei instituţii împrumutate din spaţiul Gărzilor pretoriene din zona Caraibe.
Articolul 5 transforma DGAF într-un soi de Brigadă antitero care gonea prin Bucureşti şi prin ţară în Jeepuri cu însemne speciale. Inspectorii aveau uniforme şi armament.

Articolul 6 dădea dreptul unităţilor de comando ale DGAF:
„– să efectueze controale în toate spaţiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri şi servicii;
– să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;
– să dispună măsuri, în condiţiile legislaţiei fiscale, cu privire la confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită”
Dincolo de imaginea de forţă transmisă de aspectul militarizat al comandourilor, DGAF devine un instrument de terorizare a firmelor (a anumitor firme, desigur, a celor care nu erau pe placul USL şi mai ales a premierului), de şantajare a investitorilor români (de multinaţionale n-aveau curajul să se atingă), de extorcare de bani pentru partid, pentru campaniile electorale sau chiar pentru conturile celor care guvernau la vremea respectivă.

Am publicat Protocolul împreună cu un comentariu sub semnul angajării mele împotriva statelor paralele, a acestor plăgi cancerigene ale democraţiei româneşti. A invoca doar Binomul SRI-DNA drept instituţii prin care anticorupţia era folosită pentru răfuieli politico – mafiote mi se pare o uriaşă tentativă de manipulare a opiniei publice. Instituţiile de forţă antrenate în stîlcirea statului de drept postdecembrist au fost mai multe, au aparţinut diferitelor grupări politico-mafiote şi au fost folosite de politicieni în bătălia pentru putere. Un bun exemplu îl constituie soarta lui Gelu Diaconu, a lui Tiberiu Niţu. Colegi cu Codruţa Kovesi în cadrul Sistemului instituţiilor de forţă, aceştia au fost lichidaţi de Codruţa Kovesi prin înhăţarea de către DNA.

La această întreprindere a mea, Victor Ponta răspunde astfel pe Facebook: „După ce că toţi cei acuzaţi de hoţie şi corupţie trebuie să scape de pedeapsă (cu decizii CCR, ordonanţe de urgenţă, prescripţii etc) – acum trebuie şi evazioniştii să îşi recupereze banii! Adică în 2019 bietul Stat Român este şi «bătut şi cu banii luaţi»! Cine a furat Statul neplătind taxe şi impozite nu doar că rămîne liber şi îşi vede de treburile lui ca şi înainte – acum trebuie să rămînă şi cu banii furaţi! (…) Cum? Păi se găseşte un «Protocol» – clasic deja (care este semnat în baza legii ANAF şi e în vigoare şi azi) / adică faptul ca au furat milioane de euro prin evaziune fiscală nu contează din moment ce au fost prinşi de Parchet şi de ANAF care lucrau între ele pe baza unui protocol! Aţi înţeles cum vine treaba?!
După care urmează o ordonanţă de urgenţă prin care se desfiinţează structura din ANAF care luptă contra marii evaziuni fiscale / şi le dă înapoi toate milioanele confiscate «bieţilor» evazionişti ! «Patrihoţii» îşi fac datoria! (…)
Nu ştiam ce protocol au semnat Tiberiu Niţu şi Gelu Diaconu – dar văzîndu-l acum constat că este în baza legii şi pentru aplicarea legii; deci îi felicit pe amîndoi! Avînd în vedere că amîndoi au fost cu adevărat victime juridice şi îndepărtaţi din funcţii în mod abuziv (constatat de judecători) faptul că acum sînt numiţi «Binom» sau «paraditori» îţi arată doar că mizeria din România nu se asanează – doar se măreşte în fiecare zi.
Faptul ca azi sîntem conduşi de mafioţi care au în spate hoţi şi evazionişti fiscali şi trompete mediatice reprezintă un fenomen extrem de nociv – nota de plată nu va fi achitată de ei, ci de românii obişinuiţi care mai rămîn în ţara noastră (în timp ce tinerii vor emigra scîrbiţi de mlaştina puturoasă şi ucigătoare care se întinde din ce în ce mai mult)!”

Textul dă seamă de o deraiere stupefiantă a personalităţii lui Victor Ponta.
Potrivit acestuia, denunţarea abuzurilor comise de Binom face parte dintr-o campanie care urmăreşte ca toţi cei acuzaţi de corupţie să scape de pedeapsă.
Nici Monica Macovei în vremurile ei de veghe n-ar fi susţinut aşa ceva.
Las la o parte minciuna cu el care nu ştia de Protocol. Dincolo de delirul iresponsabilului vesel Victor Ponta (eu fac parte dintr-un Grup de mafioţi care vrea ca evazioniştilor să li se dea banii înapoi), rămîne o chestiune.

M-am numărat printre puţinii jurnalişti care au luat atitudine faţă de abuzurile comise împotriva lui Victor Ponta, a lui Gelu Diaconu şi a lui Tiberiu Niţu de către Binom. Abuzurile au fost comise de Binomul SRI-DNA în numele luptei împotriva corupţiei. Cînd am scris asta, Acoperiţii din politică, şi din presă m-au acuzat că vreau să-i salvez pe corupţi. În numele luptei împotriva evaziunii fiscale, Binomul ANAF-PÎCCJ a comis abuzuri împotriva unor firme şi persoane. Pentru că am denunţat aceste abuzuri Victor Ponta mă acuză că vreau să-i salvez pe evazionişti.
Aşa de tare l-a influenţat strîngerea de mînă a lui Florian Coldea?!