Niţu: Dosarul Revoluţiei este în curs de soluţionare, Ion Iliescu nu a fost audiat

"Dosarul este în curs de soluţionare la Secţia Parchetelor Militare. Nu a fost audiată persoana respectivă (Ion Iliescu - n.r.)", a spus Tiberiu Niţu, răspunzând unor întrebări după şedinţa de plen a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Tot procurorul general al României declara, în martie, că urmărirea penală în dosarul Revoluţiei nu va fi afectată în urma retrimiterii cauzei la Parchetul Militar, în baza prevederilor din noul Cod de procedură penală.

Tiberiu Niţu a precizat atunci că dosarul Revoluţiei urmează să fie trimis de la Secţia de Urmărire Penală la Secţia Parchetelor Militare, pentru a fi continuate cercetările.

"Potrivit modificărilor din noul Cod de procedură penală, fiind vorba de persoane cercetate atât militari cât şi civili, competenţa aparţine parchetului procurorilor militari. În consecinţă cauza va fi trimisă Parchetului Militar", a adăugat Niţu.

Şeful Ministerului Public a subliniat că odată cu trimiterea dosarul la Parchetul Militar, nu va fi afectat calendarul stabilit în urma unei decizii CEDO.

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 17 decembrie 1989 - la Timişoara s-a tras în oameni. Rănit: Atunci am stat la coadă la viaţă - FOTO

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 16 decembrie 1989 - prima zi de ieşiri masive în stradă la Timişoara. S-a strigat "Jos Ceauşescu" - FOTO

Citeşte şi: 25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara

"Cu siguranţă poate fi respectat, pentru că trimiterea cauzei de la parchetul civil la parchetul militar presupune o continuitate, şi nu o fractură în ceea ce priveşte efectuarea urmăririi penale", a mai spus procurorul general al României.

"Practica CEDO a statuat că persoanele civile trebuie judecate de instanţe civile. Nu a avut în vedere cine efectuează urmărirea penală. Acesta este principiul de la care trebuie să plecăm. Codul de procedură penală reglementează faptul că, în situaţia urmăririi penale, nu a judecăţii, ancheta o efectuează procurorii militari. La finalul anchetei, procurorul militar, dacă consideră că soluţia este de trimitere în judecată, va sesiza instanţa civilă, dar urmărirea penală o face procurorul militar şi această soluţie nu presupune o fractură, o rupere a urmăririi penale", a spus Niţu.

Potrivit articolului 56 din noul Cod de procedură penală, "urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar".

"Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art. 44", conform articolului 56.

Dosarul Revoluţiei a ajuns în aprilie 2011 la Secţia de urmărire penală a Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce Secţia Parchetelor Militare (SPM) şi-a declinat competenţa de soluţionare.

În 24 mai 2011, statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în procesul intentat de Asociaţia "21 Decembrie" şi alte persoane pentru încălcarea dreptului la viaţă şi la respectarea vieţii private, legat de ancheta în dosarul Revoluţiei.

Completul de şapte judecători de la secţia a III-a a CEDO a decis atunci că statul român a încălcat articolele 2 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viaţă şi, respectiv, la viaţă privată şi de familie.

Astfel, Curtea a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro către Nicolae şi Elena Vlase, pentru încălcarea articolului 2, în ancheta privind moartea fiului lor, precum şi de 6.000 de euro preşedintelui Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş, pentru încălcarea articolului 8, întrucât SRI nu i-a răspuns unei solicitări privind interceptarea sau nu a telefonului ori dacă a fost filat. Totodată, Guvernul român trebuie să plătească 20.000 de euro avocaţilor Antonie Popescu, Ioana Sfîrăială şi Ionuţ Matei, care l-au reprezentat pe Mărieş.

Soţii Vlase sunt părinţii unui tânăr care, la 19 ani, în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost ucis la Braşov, în cadrul unei manifestaţii anticomuniste reprimate de forţele de ordine. Teodor Mărieş a acţionat în judecată statul în calitate de participat la manifestaţiile anticomuniste din timpul Revoluţiei. Cei trei s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente şi tergiversarea finalizării sale în dosarul reprimării Revoluţiei din decembrie 1989.

Potrivit soluţiei CEDO, Mărieş a participat activ la Revoluţia din 1989, iar de-a lungul anilor a solicitat de mai multe ori anchetarea incidentelor din timpul manifestaţiilor anticomuniste. Preşedintele Asociaţiei "21 Decembrie" a susţinut că, în 1990, a fost supravegheat ilegal de autorităţile statului, care i-au interceptat telefonul.

CEDO a stabilit că România are o legislaţie necorespunzătoare în ceea ce priveşte colectarea şi păstrarea datelor personale de către serviciile secrete. Potrivit Curţii, autorităţile române nu au respectat dreptul la viaţă privată a lui Mărieş şi nu numai.

Judecătorii au avertizat şi asupra faptului că în 2006 încă mai existau date confidenţiale culese de serviciile secrete în 1990, referitoare de Mărieş.

În ceea ce priveşte moartea lui Nicuşor Vlase, fiul soţilor Vlase, Curtea a criticat faptul că ancheta a durat mai bine de 20 de ani, autorităţile clasificând, în mod nejustificat, anumite informaţii esenţiale drept "secret" sau "strict secret". Magistraţii europeni au arătat că, pe deasupra, părinţii victimei nu au fost ţinuţi la curent cu mersul anchetei sau cu închiderea sa.

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europei. Acest birou urmăreşte modul în care o ţară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deţinut încarcerat în mod greşit (exemplu cazul Ilaşcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncţionalităţi din raţiuni legislative spre exemplu, potrivit gandul.info.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate şi comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, potrivit unei adrese trimise de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, instituţiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluţiei.

Potrivit adresei din 8 aprilie 2013, calendarul României ar fi acesta: „Calendarul estimativ pentru soluţionarea dosarului şi măsurilor concrete ce vizează a fi luate în perioda imediat următoare: Realizarea unei hărţi relaţionare cu privire la dispunerea unităţilor militare pe teren şi deplasările lor în misiuni. Termen : aprilie – mai 2013. Stabilirea dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităţilor militare respective au respectat regulamentele militare şi în caz contrar să se stabilească tipul de infracţiune comisă. Termen: iunie – iulie 2013. Identificarea persoanelor care pot oferi date şi informaţii concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităţilor militare respective şistabilirea gradului de implicare a decidenţilor politici. Termen: august – septembrie 2013", a mai arătat gandul.info.

Sursa citată a precizat că Parchetul General nu a respectat aceşti paşi, stare de fapt confirmată de parchet într-un răspuns oficial transmis la finalul anului trecut.

Asociaţia "21 Decembrie 1989" a mai depus la CEDO o plângere referitoare la dosarul 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare, cunoscut si sub numele de "Dosarul Revoluţiei".

Organizaţia reclama tergiversarea soluţionării dosarului şi cerea să primească o copie a întregului document, pentru a-l studia.

CEDO a soluţionat favorabil cererea asociaţiei, astfel că autorităţile de la Bucureşti au transmis copii după majoritatea documentelor din dosar. Transmiterea unei copii a dosarului către organizaţia condusă de Mărieş a durat mai multe luni, fiind marcată de nenumărate controverse între liderul asociaţiei şi reprezentanţii mai multor instituţii ale statului. Pentru a convinge, Mărieş s-a aflat, în două runde, pentru mai multe zeci de zile în greva foamei.