Povestea ortopedului iranian, manager de spital în Dolj, care operează pe imnul Universităţii Craiova: Mi-a plăcut foarte mult cum am fost primit de olteni şi imediat mi-am făcut prieteni | FOTO

Ca orice medic din România, trebuie să facă faţă lipsei aparaturii medicale şi subfinanţării sistemului de sănătate, însă, întocmai ca un oltean, cântă imnul Ştiinţei, la finalul operaţiilor.

Povestea doctorului Hoshang Heedari, chirurg ortoped iranian, în vârstă de 51 de ani, ajuns director al Spitalului Orăşenesc Segarcea din judeţul Dolj, începe în anii ’80, când acesta a venit pentru prima oară în România, fiind impresionat de primirea făcută de olteni şi de faptul că aproape imediat şi-a făcut prieteni. Firesc, a ales să rămână în ţară după ce s-a îndrăgostit de o olteancă.

”În 1983, fratele meu a venit la studii la Facultatea de Medicină din Craiova, în urma unor cercetări făcute de familia mea, la ambasadele din Kuweit, pentru a-i alege cel mai prielnic loc, atât din punct de vedere educativ cât şi financiar. În cele din urmă, au ales România ca cea mai bună variantă. În 1984, am venit în vizită, mi-a plăcut ţara şi şcoala medicală românească. După doi ani, am hotărât că România este o oportunitate şi pentru mine şi de aceea am ales să fac studiile aici. Mi-a plăcut foarte mult cum am fost primit de către olteni şi imediat mi-am făcut prieteni”, povesteşte medicul.

Hoshang Heedari spune că Oltenia seamănă foarte mult cu zona sa natală şi de aceea n-a mai plecat niciodată.

”În anul 1999, după ce am obţinut cetăţenia română, am dat examen pe postul de ortoped scos la concurs de Spitalul Orăşenesc Segarcea. M-a încântat foarte mult ideea deoarece bunicii soţiei mele sunt din Segarcea. Cu oltenii mă înţeleg foarte bine fiindcă zona din care provin eu este foarte asemănătoare cu Oltenia, din punct de vedere al oamenilor şi al sportului, acest lucru făcându-mă să mă simt că acasă”, spune Heedari Hoshang.

Tot de zona de sud-vest a României îl leagă pe medicul iranian o altă mare dragoste, pe lângă medicină. Universitatea Craiova este echipa care i-a intrat la suflet chiar de la venirea în ţara noastră. Heedari Hoshang este atât de ataşat de această echipă încât şi cabinetul său de la Spitalul Segarcea este vopsit în alb şi albastru.

Medicul spune că de aproape 25 de ani nu a ratat niciun meci al „juveţilor”. Dragostea sa pentru „U” îi este acum împărtăşită şi de fiica sa, alături de care merge la stadion.

”Încă de mic copil mi-a plăcut foarte mult fotbalul pe care l-am şi practicat. Deja auzisem de la fratele meu de Universitatea Craiova - Craiova Maxima. De la primul meci al acestei echipe pe care l-am văzut m-am ataşat foarte mult de fotbalul craiovean. Vreau să vă spun că am fost medic al echipei satelit a Craiovei unde m-am simţit excelent, având onoarea să cunosc majoritatea fotbaliştilor de la Craiova Maxima. De atunci nu am ratat niciun meci, nici de acasă, nici din deplasare”, explică doctorul.

Medicul microbist de la Segarcea crede că este forţată o comparaţie între fotbalul jucat de echipa lui Balaci, Cârţu, Lung sau Ştefănescu şi ceea ce se joacă în prezent. O constantă rămâne dragostea pentru culorile alb şi albastru.

”Având în vedere perioadele diferite din care fac parte, nu pot face comparaţie între cele două echipe. Pentru mine ambele echipe au prestat un joc foarte bun în perioada în care au jucat. Chiar dacă au avut momente grele, eu am fost alături de ei la fel ca şi în cântecul galeriei «ţinem cu echipa noastră şi la bine şi la greu, o iubire alb-albastră la Craiova e mereu»”, crede Heedari.

Cu greu se împarte între medicină şi fotbal, aşa că de multe ori poate fi auzit fredonând imnul Universităţii Craiova, pe versurile regretatului Adrian Păunescu, chiar şi în sala de operaţie.

”Da, este adevărat. În momentul operaţiei sunt foarte concentrat să-mi iasă foarte bine ceea ce fac şi, la final, de satisfacţie şi relaxare, întotdeauna cânt imnul Craiovei, câteodată, chiar împreună cu pacienţii”, mărturiseşte medicul ortoped.

Ca oricare alt medic care profesează în spitalele româneşti, Hoshang Heedari se loveşte în fiecare zi de lipsurile sistemului medical din România. Aceste aspecte nu-l împiedică să fie optimsit şi să-şi facă planuri pentru viitor.

”Lipsa aparaturii medicale, subfinanţarea serviciilor medicale, educaţia medicală slabă a populaţiei din zonă, care supraaglomerează serviciul de urgenţă pentru orice mică afecţiune, care nu necesită intervenţie imediată, reprezintă doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm. În ultimii ani, de când am devenit manager, am încercat ameliorarea acestor probleme cu ajutorul Primăriei şi Consiliului Local din Segarcea, cu care am o relaţie foarte bună. Ne-au ajutat să achiziţionăm aparate medicale noi şi ne-au alocat bani pentru plata utilităţilor, atrăgând astfel mai mulţi medici specialişti. De asemenea, a crescut adresabilitatea pacienţilor şi s-au îmbunătăţit serviciilor medicale. În următorii ani, vreau să înfiinţez mai multe compartimente cu specialităţi diferite pentru a deservi populaţia din zonă, care este foarte săracă şi nu îşi permite să meargă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova şi, astfel, evitând supraaglomerarea acestui serviciu”, arată managerul Spitalului Segarcea.

Hoshang crede că Ministerul Sănătăţii ar trebui să acorde o mai mare atenţie spitelelor mici. Astfel, medicii ar putea fi tentaţi să rămână în ţară, la terminarea stagiilor de pregătire.

”Eu am rămas în România pentru că mi-a plăcut şcoala medicală românească. Din păcate, lipsa finanţării şi aparaturii medicale duc la deteriorarea serviciilor medicale. Foarte mulţi medici bine pregătiţi aleg să îşi pună în practică cunoştinţele şi abilităţile pe care le-au dobândit în facultăţile de medicină din România, în alte ţări, din cauza salariilor mici, a lipsei de aparatură, a stresului şi a presiunii asupra lor din partea aparţinătorilor. După părerea mea, medicină primară şi preventivă trebuie să rezolve un număr considerabil mai mare de cazuri înainte de a ajunge la serviciile de urgenţă. Din păcate, la ora actuală nu se întâmplă acest lucru. În acelaşi timp, Ministerul Sănătăţii să acorde o mai mare atenţie spitalelor mici aşa cum se întâmplă in alte ţări dezvoltate”, a conchis Hoshang Heedari.