România ocupă poziţia a opta în UE după durata medie a şomajului

• Social

  • Cazul femeii dispărute la Constaţa: Cadavrul acesteia, găsit de anchetatori într-o lizieră 09:32
  • Gruparea Anonymous România, anihilată de DIICOT. Hackerii au accesat ilegal 29 de site-uri 08:30
  • Sorin Blejnar şi Elan Schwartzenberg, audiaţi la Parchet în legătură cu dispariţia lui Codruţ Marta 23:27
  • ICCJ decide în iunie dacă Iacobov şi fosta conducere a Rafo execută pedepsele stabilite de CAB 19:27
  • Chiuariu: Macovei e un manelist al anticorupţiei, în 2005 dorea unificarea DNA cu DIICOT 19:24

Perioada cea mai lungă de şomaj a fost înregistrată în Ungaria (13,9 luni), urmată de Slovacia (12,2 luni) şi Germania (12,1 luni), potrivit raportului "Ocuparea forţei de muncă în Europa 2009".

Cel mai puţin au stat în şomaj maltezii (3,5 luni), estonienii (6,4 luni) şi danezii (6,6 luni).

În Europa Centrală şi de Est, Grecia, Cehia, Bulgaria şi Polonia au avut un şomaj mediu mai mare decât în România, de 10,4 luni, 10,2 luni, 10,1 luni şi 9,9 luni, în timp ce Lituania (9,1 luni), Letonia (6,9 luni) şi Austria (6,9 luni) se situează în partea inferioară a clasamentului.

Potrivit raportului, cu cât o persoană stă mai mult în şomaj, cu atât este mai dificil să revină pe piaţa muncii. În Europa, aproape 45% din perioadele de şomaj au depăşit un an, faţă de 10% în SUA.

Şomajul mediu la nivel comunitar a fost de 11,9 luni în ianuarie 2005-septembrie 2008, însă datele au variaţii substanţiale în funcţie de diferitele grupe de persoane.

Astfel, şomerii de peste 54 de ani au nevoie de mai mult timp pentru a găsi un loc de muncă, 14,7 luni, faţă de cei cu vârste între 24 şi 54 de ani, 12,2 luni, în timp ce în cazul tinerilor perioada de şomaj scade la 10,2 luni.

Totodată, muncitorii calificaţi obţin un nou loc de muncă după 8,1 luni, în timp ce pentru persoanele fără studii de specialitate media este de 12,3 luni.

Diferenţa dintre bărbaţi, cu 12 luni, şi femei, cu 11,7 luni, este destul de redusă la nivelul UE, se arată în raport.

În privinţa politicilor legislative, raportul arată că o legislaţie mai strictă tinde să crească incidenţa şomajului pe termen lung, în timp ce creşterea cheltuielilor pentru piaţa muncii contribuie la reducerea acestuia.