Secretul fericirii finlandeze. Ce se mănâncă în cea mai fericită ţară din lume

Finlanda a fost desemnată cea mai fericită ţară din lume timp de 6 ani consecutivi, conform Raportului mondial al fericirii publicat anual de Organizaţia Naţiunilor Unite.

Finlandezii sunt convinşi că secretul fericirii lor constă în 4 elemente: o legătură profundă cu natura, simplitatea ca mod de viaţă, durabilitatea înainte de toate şi, în cele din urmă, dragostea pentru mâncare.

În acelaşi timp, tradiţia lor se bazează pe simplitate şi pe utilizarea de ingrediente proaspete şi naturale. Cu cel mai curat aer din lume, cea mai pură apă din mii de lacuri şi nenumărate ingrediente sălbatice - cum ar fi fructe de pădure, ciuperci şi ierburi - care pot fi culese în pădurile din întreaga ţară, mâncarea este, fără îndoială, unul dintre elementele esenţiale ale reţetei fericirii.

Călătoria prin bucătăria tradiţională finlandeză începe cu o specialitate pe care finlandezii o adoră, Kalakukko, considerat unul dintre preparatele naţionale ale ţării: un aluat de secară umplut cu peşte (de obicei biban sau ştiucă), slănină şi ceapă. Se găteşte timp îndelungat în cuptor până când aluatul devine crocant şi se serveşte fierbinte cu unt şi lapte. Este originară din regiunea Karelia.

Karjalanpaisti este o tocană preparată într-o oală de fontă cu carne (de porc, vită sau miel), cartofi, ceapă şi morcovi. Odată gata, se serveşte de obicei cu dulceaţă de afine şi pâine de secară. Este un fel de mâncare tipic pentru serile de iarnă.

Poronkäristys se găteşte cu carne uscată de ren tăiată în felii subţiri, prăjită în grăsime, cu untură, înăbuşită cu ceapă şi servită cu cartofi fierţi. Carnea de ren este un ingredient comun în bucătăria finlandeză, în special în regiunea Laponia.

Apoi, există supa Rössypottu. Tradiţională în Oulu, este de fapt o tocăniţă care poate fi făcută din carne de ren, vită sau porc. Se mai foloseşte lapte, făină de secară, ceapă, unt şi varză şi se găteşte într-o tigaie unsă.

Hernekeitto, pe de altă parte, este o supă de mazăre uscată şi carne de porc. În vest este foarte groasă şi se pune inclusiv carne afumată. În Karelia, se foloseşte carne de porc neafumată şi este mai lichidă.

Lohikeitto este o supă de somon tipic finlandeză, preparată cu cartofi şi praz. Se serveşte cu mărar. Somonul, ca în toate ţările nordice, este cel mai consumat peşte, alături de hering, proaspăt sau afumat.

Ruisleipä, pâinea de secară, este un produs de bază al bucătăriei finlandeze, făcută din făină integrală de secară (Finlanda este ţara cu cel mai mare consum de secară din lume, urmată de Polonia şi Estonia). Are o crustă tare care se înmoaie a doua zi după ce se coace. În est este mare şi rotundă, iar în vest este subţire, în formă de disc, cu o gaură centrală.

Lörtsy, o pâine umplută în formă de semilună, originară din Savonlinna (estul Finlandei), este, de asemenea, foarte populară. Umplutura poate fi din carne şi orez sau mere fierte (omenlörsty); dacă este sărată, se mănâncă cu un castravete murat.

Leipäjuusto, o brânză proaspătă fabricată în mod tradiţional din lapte de vacă, este acum fabricată şi din lapte de capră sau de ren. Se consumă la cuptor sau la grătar, fierbinte, cu o crustă arsă, însoţită în mod tradiţional de gem de camemoro (zmeură arctică) sau de sos de fructe de pădure.

Imelletty, numită şi „cutie de cartofi”, este o caserolă gustoasă de cartofi la cuptor. Există, de asemenea, o versiune dulce: imeletty perunalaatikko foloseşte cartofi făinoşi, unt, lapte şi zahăr.

Mustikkapiirakka, numită şi "plăcintă de vară", este o tartă cu afine, un desert popular în toate cafenelele (kahvila) din ţară. Pastă de ficăţei din făină de hrişcă sau de secară integrală, în interior un amestec de smântână şi afine. Reţeta originală cere afine arctice, dar se folosesc şi afine obişnuite.