Vasile Ioniţă: Scurgerile de informaţii şi lipsa de protecţie a procurorilor - riscuri ale DNA

Interesul unor persoane din lumea interlopă locală de a recruta poliţişti şi procurori din diverse domenii de activitate, alături de scurgeri de informaţii judiciare şi operative, creşterea gradului de specializare a infractorilor în domeniul criminalităţii organizate şi a corupţiei, interesul structurilor politice locale de a influenţa activitatea parchetelor, lipsa de protecţie fizică a procurorilor constituie riscuri ale DNA, notate de procurorul Ioniţă Vasile în proiectul său de management.

Procurorul Vasile Ioniţă (născut la 31 octombrie 1963) afirmă că realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient, reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii şi a principiilor statului de drept.

"Măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar trebuie să ducă nu numai la afirmarea separaţiei puterilor în stat, dar şi la aplicarea acestuia. Aceste premise care au stat la baza adoptării Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 – 2007 implică o reconsiderare importantă a locului şi rolului magistratului procuror în desfăşurarea activităţii judiciare şi, respectiv, a combaterii fenomenului de corupţie", arată Ioniţă în documentul citat.

În opinia acestuia, corupţia constituie un fenomen dezavuat de orice societate, care în contextul evoluării conceptelor de stat de drept, democraţie şi respectarea drepturilor omului, a început să fie privit ca afectând principiile fundamentale ale societăţii, prin caracterul său permanent, extinderea accentuată şi diversificarea formelor sub care se manifestă în cotidian.

În planul său, Ioniţă arată că, managerial, procurorul trebuie să fie abordat după două repere: în raporturile operaţionale procurorul este un manager pe caz; în raporturile de muncă este un angajat cu drepturi speciale, alături de personalul auxiliar şi contractual precum şi de funcţionarii publici din subordine.

"Procurorul este agentul societăţii, nu al Guvernului; el promovează acţiunile penale şi civile în numele societăţii; el dă seamă de îndeplinirea deontologică a sarcinilor, puterii judecătoreşti şi numai limitat guvernului, prin ministrul justiţiei. În calitate de manager de caz procurorul trebuie să fie un întreprinzător: conduce activitatea operativă de urmărire şi cercetare penală", continuă Ioniţă.

Potrivit lui Vasile Ioniţă - procuror şef al Serviciului de combatere a macrocriminalităţii economico-financiare din DNA -, procurorul îşi derulează activitatea sub principiul legalităţii, dar înfăptuieşte şi o bogată activitate operaţională: selectează oportunităţile de intervenţie din mai multe variante legitime.

"Procurorul este independent: nimeni nu-i poate impune o soluţie sau o judecată de valoare; însă, ca manager de caz, pentru a lua o decizie trebuie să aibă o poziţie activă: să realizeze toate acţiunile şi să găsească toate oportunităţile pentru a afla adevărul; activităţile pregătitoare luării unei decizii sunt supuse controlului de management realizat de procurorul superior ierarhic. Controlul de management operaţional se realizează prin acte de dispoziţie cu natură jurisdicţională urmând proceduri judiciare", arată sursa citată.

În proiectul de management, publicat pe site-ul Ministerului Justiţiei, Ioniţă consemnează faptul că, în 31 decembrie 2011, schema de personal a Direcţiei Naţionale Anticorupţie era ocupată în proporţie de 90,12 la sută, respectiv din cele 567 de posturi erau ocupate un număr de 511. "În concluzie, resursele umane ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie creează premisele desfăşurării în bune condiţii a activităţii instituţiei", spune Vasile Ioniţă.

În opinia anchetatorului, capacitatea de coordonare a procurorului şef direcţie implică: imparţialitatea faţă de întreg personalul din subordine; capacitatea de a sesiza şi soluţiona deficienţele ivite (acte de indisciplină, potenţiale conflicte etc.); gestionarea informaţiilor; asigurarea unei bune colaborări cu alte unităţi de parchet, instanţe, alte instituţii ale statului şi mass-media.

"Operativitatea scăzută înregistrată în condiţiile în care volumul de activitate a crescut de la un an la altul; trendul crescător înregistrat la majoritatea subsistemelor în ceea ce priveşte cauzele în care s-a dispus începerea urmăririi penale; creşterea numărului de inculpaţi achitaţi prin hotărâri definitive de către instanţele de judecată, în dosarele cu inculpaţi ce deţin funcţii înalte în stat; deficienţe în planificarea activităţii în cauzele penale mai complexe; neimplicarea ofiţerilor de poliţie judiciară în toate cauzele penale aflate în lucru la procurori; atitudinea de reţinere a procurorilor în legătură cu participarea la procedurile de accedere la funcţiile de conducere", sunt consemneate la puncte slabe ale DNA, de către Ioniţă.

Fost jurisconsult la fostul combinat chimic din Giurgiu, Ioniţă a intrat în magistratură în iunie 1997, începând ca procuror la Parchetul Judecătoriei Giurgiu, iar în 2000 a fost promovat la Parchetul Tribunalului giurgiuvean. Între iulie 2002-noiembrie 2003, Ioniţă a fost şeful Parchetului Judecătoriei Giurgiu, după care a fost numit procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie, devenit DNA.