Ziua Libertăţii Presei. Cum a ajuns jurnalistul să fie o ţintă

Dacă n-ar exista jurnalişti, dacă ai trăi într-o lume fără presă, abuzurile puterii din toată lumea ar fi trecute sub tăcere. Ai pierde drepturi şi libertăţi fără să îţi dai seama. Ţi se par cuvinte mari? Nu sunt.

Războaie, legi schimbate pe furiş, corupţie, dispreţ la adresa regulilor pe care le respectăm toţi, oameni la fel ca tine, dar călcaţi în picioare pentru că sunt mai săraci sau mai bolnavi. De toate astea n-ai afla fără o presă care chiar îşi face treaba.

Dar, ca jurnaliştii să îşi facă meseria, au nevoie de 3 lucruri: să trăiască într-o democraţie cu tradiţie, să aibă conştiinţă de sine, adică să-şi respecte legitimaţia pe care o poartă şi instituţiile media să fie stabile financiar.

Azi e Ziua Mondială a Presei Libere. E ziua în care noi îţi spunem: Gândeşte liber. Îţi dau puterea!

Jurnalistul, o ţintă

Jurnalista Anna nu juca un rol, trăia ultima clipă din viaţa ei, în 2016, când a fost împuşcată, în scara blocului în care locuia. Oficial, nu se ştie cine şi de ce a tras.

Neoficial, mai bine de 7 ani l-a supărat pe Putin. Şi s-a încăpăţânat să spună adevărul, indiferent de consecinţe. Te întrebi dacă în România se poate întâmpla asta?

Îţi amintesc episodul în care preşedintele ţării a smuls telefonul de la un jurnalist şi a înregistrat convorbirea dintre el şi soţia sa, Maria.

Informaţia a ajuns în spaţiul public. Cum a fost posibil? Răspunsul e simplu: serviciile secrete n-au fost în stare să cureţe telefonul. Datele au putut fi recuperate. Inclusiv filmarea pe care preşedintele a uitat să o oprească.

Aceleaşi servicii pe care Băsescu a vrut să le introducă în redacţiile de presă, în 2010. Cum voia să controleze jurnaliştii? În Strategia Naţională de Apărare a încercat definirea presei ca vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale.

Un scandal public a oprit demersul, dar chestiunea de fond n-a fost nici azi clarificată. Uite cum vede scandalul, după 11 ani, profesorul Marian Preda, rectorul Universităţii Bucureşti, una dintre cele mai importante instituţii din România.

„Întotdeauna nuanţele fac diferenţa. Presa este acum o vulnerabilitate în toată lumea…. noilor media. În acelaşi timp, răspuns instituţional, dacă o definim aşa, marilor probleme sociale: mafia, corupţia, răspuns instituţional, strategic”, a spus Marian Preda.

Presa e o ţintă pentru putere în toată lumea

Aproape de noi, în Serbia, jurnaliştii de investigaţii au ajuns să fie ameninţaţi de interlopi pentru că au arătat legăturile lor cu politicienii. A fost nevoie de intervenţia mai multor ambasade străine pentru ca situaţia să se calmeze.

Şi în România jurnaliştii au fost ameninţaţi cu moartea. E şi cazul Emiliei Şercan. Ziarist vechi de investigaţii, profesor la Facultatea de Jurnalism. Ea a demonstrat cum îşi luau, ilegal, poliţiştii titlul de doctori. Şi, tot un poliţist a fost cel care a ameninţat-o cu exterminarea.

Acum, el îşi aşteaptă sentinţa, în instanţă. Intimidarea celor care vor să spună o poveste reală e un fenomen care apare pe toată planeta atunci când jurnaliştii fac legături între lumea politică şi criminalitate. E motivul pentru care, permanent, politicienii încearcă să preia controlul presei.

„Nu trebuie să existe ierarhii. Adevărul şi numai adevărul. În toată ecuaţia asta, cel mai important actor este cel de-al treilea: adică publicul larg – societatea. Jurnalistul şi oamenii politici ar trebui să fie în slujba societăţii”, a explicat profesorul Marian Presa.