COMENTARIU: Moartea unor noţiuni - naţiune şi "joga bonito"

Păi Măţel, pe care îl plânge Piţurcă şi îl huleşte miliardarul numărul 1 al României, Ioan Niculaie, nu ar fi avut loc pe teren în finala de la Rio? Măţel, "titularul incontestabil" al naţionalei României, ar fi fost de acolo.

Jocul din finala Cupei Mondiale îi dă dreptate şi îl face mare antrenor pe Piţurcă. Selecţionerul României avea dreptate în primăvară, chiar am fost egalii vicecampioanei mondiale cu Messi pe teren, acest Messia al globalizării care a înmormântat fotbalul. După un joc amical anost, la care argentinienii au venit din obligaţii contractuale, Piţurcă se mândrea că a fost egalul Argentinei. Şi avea dreptate, cu puţin noroc în baraj şi mai târziu în Brazilia, am fi putut juca finala de pe Maracana.

Dacă revedem cele două partide, finala CM şi Supercupa României, dintre Steaua şi Astra Giurgiu, jocul celor patru echipe seamănă izbitor. Aceeaşi fugă nebună după un trofeu, diferenţa dintre cele două partide fiind dată doar de muntele de bani cheltuit în Brazilia. Kehinde Fatai, la a cărui naturalizare sperăm tardiv, a creat mai multe faze frumoase decât marele Messi în tot turneul final. Lionel Messi va rămâne în memoria Cupei Mondiale drept jucătorul ăla celebru care voia să facă poze cu Cabral, ca să-i mănânce chipsurile. Şi atât. Şi sunt unii care îl compară cu Maradona...

Apropo de naturalizare. Şi la acest capitol am rămas în urmă. Într-o epocă în care Franţa ajunge să dea la export trei sferturi din lotul de jucători al Algeriei, pe motiv că nu au loc în echipa "cocoşilor", şi toată Europa votează naţionalismul ca doctrină la alegerile europarlamentare, noi ne găsim la spartul târgului să încercăm naturalizarea unui nigerian.

Chiar aici se găseşte cauza morţii a ceea ce marele Pele numea "joga bonito", frumuseţea şi plăcerea fotbalului. Prea mulţi bani sufocă fotbalul. Brazilienii nu ar mai fi ieşit în stradă cu siguranţă să protesteze la adresa Cupei Mondiale dacă se punea accent pe "joga bonito" al lui Pele şi mai puţin pe banii pe care trupa lui Scolari, transformată într-o replică proastă a fotbalului în forţă, ar fi urmat să-i încaseze dacă ar fi devenit campioană mondială.

Citeşte şi: Germania a învins Argentina, scor 1-0, şi A CÂŞTIGAT CUPA MONDIALĂ pentru a patra oară - FOTO

Tendinţa generală a iubitorilor de fotbal la nivel de echipe naţionale este de a se întoarce la tradţia fotbalului, de stopare a goanei nebune după succes, faimă şi bani. Dar bucuria de a vedea un spectacol fotbalistic este trecută fără voia microbiştilor la capitolul amănunte de către FIFA. Câţi dintre copiii de azi nu s-ar bucura de driblingurile lui Pele, Maradona, Ronaldo, Ronaldinho şi ar da pentru ele toate ifosele şi crisparea lui Messi? Dar unde să le vadă? Până şi pe jocurile de calculator, marile vedete copiază în amănunt jocul fotbaliştilor originali.

Mânată de o politică păguboasă a societăţii de consum, FIFA creează monştri precum naţionalele Belgiei, Algeriei, Franţei şi chiar Germaniei, ticsite de fotbalişti în care popoarele respective nu se mai regăsesc, în dauna spectacolului. Sau îi condamnă pe brazileni să susţină o echipă naţională cu luptători de wrestling, precum Hulk.

Absurd este că "joga bonito" a murit chiar acolo unde s-a născut, în Brazilia. Aşa cum la fel de absurd este că tot acolo a câştigat Germania, ţara care a lăsat istoriei sentimentul greşit că naţionalismul ar însemna altceva decât să-ţi iubeşti originile.