Litiul din apa potabilă contribuie la scăderea ratei sinuciderilor

• Ştiinţă-Sănătate

  • A fost inaugurat cel mai mare telescop virtual din lume 16:09
  • Leac pentru Alzheimer? Un medicament anticancer inversează, cu rapiditate, efectele maladiei 16:00
  • Ce impact are aerul poluat asupra plămânilor? 13:36
  • America şi Eurasia se vor uni deasupra Polului Nord şi vor forma un nou supercontinent 17:56
  • Un satelit din constelaţia Galileo va purta numele Irina, în urma unui concurs câştigat de o româncă 17:53

Oamenii de ştiinţă niponi au analizat legătura dintre concentraţia de litiu din apa potabilă şi rata sinuciderilor din regiunea Oita, care are o populaţie de peste un milion de persoane.

Cercetătorii au constatat că rata sinuciderilor era mult mai mică în zonele în care concentraţia acestui element chimic prezent în apa potabilă era mai mare.

Litiul este un element chimic folosit deja de medici, în doze mari, pentru tratarea diverselor tulburări de comportament.

Cercetătorii japonezi de la universităţile din Oita şi Hiroshima au descoperit că şi concentraţiile mai mici de litiu au un impact pozitiv asupra ratei sinuciderilor.

Concentraţiile de litiu din apă au variat între 0,7 şi 59 de micrograme la litru. Oamenii de ştiinţă au avansat teoria potrivit căreia atât timp cât aceste concentraţii se menţin la un nivel scăzut, ele pot avea un efect cumulativ protector asupra creierului, pe termen lung.

Un studiu anterior a sugerat, se asemenea, existenţa unei legături directe între litiul prezent în apa potabilă şi rata sinuciderilor. Şi acel studiu, realizat pe baza unor date colectate în anii 1980, a demonstrat că rata sinuciderilor este considerabil mai mică în zonele în care apa are o concentraţie mare de litiu.

Cercetătorii japonezi au făcut un apel pentru ca studii similare să fie efectuate şi în alte state ale lumii, dar au refuzat să sugereze ca litiul ar trebui să fie adăugat în apa potabilă.

Dezbaterile ocazionate, în trecut, de adăugarea fluorului în apa potabilă, pentru a proteja sănătatea dinţilor, s-au dovedit a fi extrem de controversate, iniţiativa fiind criticată de o serie de specialişti, care au numit această metodă "un tratament medicamentos involuntar în masă".