REPORTAJ: Implant dentar care asigură mobilitatea, inventat de un inginer şi un stomatolog din Cluj - FOTO

Doi clujeni, inginerul Dumitru Pop, profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN), şi medicul Avram Manea, rezident la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială, au inventat un implant dentar experimental care reproduce "mobilitatea fiziologică a dinţilor".

Cei doi au lucrat cot la cot de câţiva ani, uneori de dimineaţa până seara, şi au creat şapte variante de implant, ultima fiind cea mai bună.

Implantul creat de clujeni a obţinut diploma şi medalia de aur "Gânditorul de la Hamangia" la Salonul Internaţional de Inventică "Inventica" de la Iaşi, desfăşurat la începutul lunii iulie.

Ambii recunosc că este interesant ca două persoane de vârste diferite - profesorul are 72 de ani, iar medicul 27 de ani - şi de profesii diferite să lucreze şi să ducă la îndeplinire un proiect important.

"Această colaborare se datorează unei întâmplări, dar şi calităţilor noastre, a felului de a vedea viaţa şi ştiinţa, iar toate acestea au făcut să ne apropiem. Eu îl cunosc pe Avram de când era foarte mic, pentru că tatăl lui mi-a fost student. În momentul când a venit cu această idee, tatăl lui m-a întrebat dacă pot să arunc un ochi, era iniţial vorba de un şurub. Eu predau la Facultatea de Mecanică a UTCN şi lucram cu şuruburi, iar acestea ne-au adus împreună", spune Dumitru Pop.

La rândul său, doctorul Avram Manea afirmă că ideea i-a venit din facultate, în condiţiile în care la cursuri, când era vorba de un implant dentar, erau citate dificultăţile pe care le prezintă protezarea din punctul de vedere al stomatologului.

"Ideea era că în literatura medicală de specialitate se spune clar că nu este în regulă să pui o punte dacă ai un dinte natural, un implant şi un spaţiu între ele, pe care să îl umpli, să pui o punte între cele două, pentru că, dintele fiind mobil şi implantul fiind fixat în os, apar probleme. Dacă avem un implant care se apropie de mobilitatea unui dinte, problema se rezolvă. Este vorba despre necesitatea obţinerii unei mobilităţi a implantului, ceea ce este mai bine şi pentru stomatolog şi pentru pacient", explică medicul.

El a început să creioneze încă din facultate schiţa viitorului implant mobil, iar în urmă cu trei ani a aplicat pentru obţinerea unor granturi interne de la UMF Cluj-Napoca pentru realizarea proiectului.

"Aveam nevoie şi de cunoştinţe tehnice, astfel că am apelat la profesorul Pop, pentru că altfel nu puteam să fac eu singur toate calculele", spune medicul.

Potrivit acestuia, implantul dentar inventat seamănă cu unul normal dar, pe interior, diferă prin faptul că este mobil, "în nişte limite care se aseamănă cu mobilitatea fiziologică a dinţilor naturali".

"Dinţii nu sunt prinşi în os, între dinte şi os există un spaţiu de ordinul zecilor de microni în care dintele se mişcă şi este un aspect important pentru că, în acest fel, se amortizează forţele aplicate dinţilor, de diferite intensităţi. Noul implant protejează osul înconjurător prin amortizarea forţelor masticatorii, permite utilizarea dinţilor naturali şi a implanturilor ca stâlpi într-o lucrare protetică fixă comună", precizează Avram Manea.

La rândul său, Dumitru Pop detaliază că mobilitatea implantului se realizează prin introducerea între aşa-numitul corp exterior şi corpul interior a unui material elastic care asigură posibilitatea dintelui de a se mişca longitudinal şi lateral, prin comprimarea acestui material.

"Atunci când mestecăm un aliment este ca şi când am avea un stâlp introdus în beton, iar asupra lui lucrează o forţă înclinată faţă de ax. În aceste condiţii, stâlpul tinde să se încovoaie sau să se rupă şi exercită apăsări asupra zonei în care este încastrat. Aşa se întâmplă şi cu acest implant. Dacă nu ar exista mobilitatea, s-ar deteriora osul", subliniază Pop.

Cei doi inventatori susţin că au produs doar câteva exemplare din noul tip de implant, care este realizat din aliaj de titan şi are o lungime între 8 şi 10 milimetri.

"Rezultatele sunt bune, am trecut de faza iniţială de testare. Urmează alte teste mecanice, apoi teste pe animale, iar ulterior pe pacienţi. În final, în câţiva ani, ar putea fi pus pe piaţă, după obţinerea aprobărilor", crede Avram Manea.

El consideră că, în România, edentaţia - adică lipsa unui dinte sau a mai multora - este o problemă frecventă, mai ales la pacienţii trecuţi de 30 de ani, implantul dentar fiind cel mai bun compromis în materie, dar care poate fi îmbunătăţit.

"Fiecare implant are o durată de viaţă, unele trei ani, altele 30 de ani, depinde de pacient şi organism. Sperăm ca, prin noua invenţie, să creştem durata de viaţă a unui implant dentar, care să reziste mai mult decât un implant normal. Plus că va fi mai uşor de realizat implantul de către medic. Noul tip de implant ar avea costuri uşor crescute faţă de un implant normal, pentru că este ceva mai complex. Implantul nostru dentar este unic şi a fost brevetat la OSIM. Nimeni nu a reuşit să pună un astfel de implant pe piaţă", conchide Avram Manea.