STUDIU: Teoria dezvoltării uneltelor de piatră în preistorie, pusă sub semnul întrebării

"Graţie datării precise a unui sit arheologic din Armenia, avem pentru prima dată o dovadă solidă că dezvoltările importante ale inovaţiilor umane au avut loc în mod independent în rândul unor grupuri populaţionale diferite de pe glob" a declarat profesorul Simon Blockley, unul dintre autorii studiului publicat în revista americană Science.

Cercetarea, efectuată împreună cu Alison Macleod de la departamentul de geografie al Universităţii Royal Holloway din Londra, a fost posibilă graţie descoperirilor realizate în cadrul sitului arheologic de la Nor Geghi din Armenia.

"Descoperirea a mii de vestigii păstrate în cadrul acestui sit arheologic unic face lumină asupra manierei în care uneltele din epoca de piatră s-au dezvoltat în timpul unei perioade marcate de profunde schimbări biologice şi de comportament ale oamenilor", a spus profesorul Blockley.

Noul studiu pune în discuţie originea tehnicii numite Levallois potrivit căreia bucăţi ascuţite şi mici de piatră şi lame din acelaşi material erau folosite de omul din epoca paleolitică pentru a construi arme de vânătoare.

Cei mai mulţi experţi considerau, până în prezent, că această tehnică a fost inventată în Africa şi apoi s-a răspândit pe tot globul, mai ales în regiunea eurasiatică, pe măsură ce populaţiile umane au migrat.

Vestigiile aduse la lumină în Armenia arată, însă, că acest tip de unelte exista deja acum 325.000 - 335.000 de ani, ceea ce sugerează că populaţiile locale au folosit tehnica Lavallois de prelucrare a silexului (rocă foarte dură, de culoare cenuşie, galbenă sau brună, n.r.) într-o manieră mai simplă, numită bi-faţetare, care presupunea cioplirea unei bucăţi de rocă pe două laturi pentru obţinerea unor margini tăioase.

"Gupul de oameni care locuia în acest sit acum 325.000 de ani a fost mult mai inventiv decât credeam, folosind tehnici diferite pentru obţinerea de unelte foarte importante pentru aceşti oameni presitorici care trăiau din vânătoare şi cules de fructe", a explicat Simon Blockley.

Cu toate acestea, tehnica Levallois era mult mai inovatoare în ceea ce priveşte producerea de unelte din piatră, potrivit arheologilor. Aşchiile de piatră rezultate în urma acelui proces nu erau considerate deşeuri, ci erau special produse pentru a avea anumite forme şi mărimi, necesare construirii de arme şi unelte mici şi uşor de cărat.

Tehnica mai primitivă a bi-faţetării presupunea cioplirea mai puţin precisă a unor pietre de dimensiuni mai mari pentru a produce margini tăioase care erau apoi folosite pe post de lamă de topor.

Paleoliticul, prima epocă istorică a omenirii, a debutat cu apariţia primei specii din genul Homo, Homo habilis, acum circa trei milioane de ani şi s-a terminat acum 12.000 de ani, la finalul erei geologice numite pleistocen (perioada ultimei mari glaciaţiuni, n.r.), odată cu dezvoltarea civilizaţiei. Specia noastră, Homo sapiens, a apărut în urmă cu 200.000 de ani.