Tardigradele, organisme cu 8 picioare şi cu o rezistenţă nemaivăzută

Dacă ai impresia că elefanţii sau balenele sunt cele mai tari animale de pe planetă, află că lucrurile nu stau chiar aşa.

Tardigradele, care au 0.5 milimetri, sunt, probabil, cele mai rezistente creaturi. Nu sunt deranjate de temperaturi mult sub 272 de grade, rezistă şi la vidul din spaţiu, lipsei aerului, dehidratării, înfometării sau la radiaţiile unui reactor nuclear.

Sunt foarte diferiţi de animalele mari. De exemplu, au opt picioare şi nici nu sunt înrudiţi cu orice altceva de pe pământ.

Noi cercetări în astrobiologie arată că micro-organismele pot supravieţui unui impact cu o viteză de 728 de metri pe secundă.

Oamenii de ştiinţă au încercat să stabilească dacă tardigradele au venit cu un asteroid şi supravieţuit impactului. Astfel că, la universitatea Queen Mary din Londra, Alejandra Traspas a tras cu o armă cu gaz în tardigrade. La o viteză de peste 900 m/s, organismele s-au dezintegrat.

NASA a trimis tardigrade în spaţiul şi le-au adus înapoi tot vii. Au expus animalele vidului din spaţiu şi căldurii extreme solare.

Modulul spaţial israelian Beresheet s-a prăbuşit pe Lună la 11 aprilie 2019, după o tentativă eşuată de aselenizare, la bordul său aflându-se şi mii de tardigrade, animale nevertebrate de dimensiuni foarte mici, între 0,1 - 1,5 mm lungime, care ar putea să fie încă în viaţă, conform unui material publicat recent de Live Science.

De asemenea, la bord se aflau mostre de ADN uman precum şi tardigrade, aceste animale foarte mici dar extrem de rezistente, care pe Pământ pot fi găsite pretutindeni, de pe vârfurile Munţilor Himalaya, până la 4.000 de metri în adâncurile Pământului. Iar după prăbuşirea sondei Beresheet, tardigradele au ajuns şi la suprafaţa Lunii.

Tardigradele sunt campionii neegalaţi ai supravieţuirii dintre toate animalele care compun ecosistemul terestru. Corpurile lor tubulare şi "dolofane", dotate cu opt picioare terminate cu "mânuţe" pot supravieţui în condiţii mortale pentru orice altă formă de viaţă, rezistând la variaţii de temperatură între -200 şi + 150 grade Celsius, expuse la niveluri ridicate de radiaţii şi chiar şi în spaţiu.

Dacă condiţiile de mediu nu sunt propice chiar şi pentru ele, tardigradele îşi deshidratează corpul şi intră într-o stare latentă denumită "tun", până când condiţiile de mediu ajung să fie mai prielnice.

Ele îşi retrag picioarele şi capul, elimină apa din organism şi corpul lor se strânge formând o mică minge. Tardigradele îşi pot reveni complet chiar şi după ce au petrecut peste 10 ani în această stare latentă.