Un satelit al NASA a realizat prima HARTĂ care prezintă cantităţile de CO2 din atmosfera terestră - FOTO

Satelitul a fost lansat de NASA în luna iulie, cu scopul de a identifica principalele zone de la suprafaţa Terrei în care dioxidul de carbon este emis şi apoi absorbit.

Cu ajutorul datelor colectate de OCO-2, oamenii de ştiinţă vor înţelege mai bine felul în care activităţile umane influenţează clima de pe planeta noastră.

Noua hartă a fost realizată doar pe baza datelor ştiinţifice colectate în octombrie şi noiembrie, dar a demonstrat deja că această misiune reprezintă un succes.

Harta evidenţiază un "efect de bandă", potrivit căruia gazele emise pe Terra sunt amestecate de vânturi mai degrabă de-a lungul latitudinilor, nu perpendicular pe ele.

De asemenea, cercetătorii de la NASA au remarcat concentraţii mai mari de CO2 deasupra Americii de Sud şi a sudului Africii. Aceste concentraţii sunt cel mai probabil rezultatul arderilor intense de biomasă din aceste regiuni.

Savanţii se aşteaptă să detecteze în perioada următoare maxime de concentraţii şi pe coasta estică a Statelor Unite şi deasupra Chinei. Acestea vor include cel mai probabil şi emisii adiţionale de CO2, provenind din industrializare.

Harta dioxidului de carbon din atmosfera Terrei a fost prezentată la conferinţa de toamnă organizată de American Geophysical Union în oraşul San Francisco.

Satelitul OCO-2 a fost lansat în acest an în calitate de înlocuitor al unui dispozitiv similar care a fost distrus în 2009, atunci când racheta lui purtătoare a explodat la puţin timp după decolare.

Obiectivul său principal este de a monitoriza distribuţia geografică globală a CO2-ului din atmosferă.

Oamenii de ştiinţă vor să afle cu exactitate modul în care acest gaz cu efect de seră circulă prin ecosistemul terestru - ciclul carbonului.

Activităţile umane adaugă circa 40 de miliarde de tone de CO2 în atmosferă în fiecare an, în principal prin arderile de combustibili fosili.

Însă destinaţia finală a acestui gaz nu este cunoscută. Se crede că jumătate din cantitatea totală este absorbită de oceane, iar restul cade înapoi la sol şi formează "depozite" terestre.