COMENTARIU Valeriu Şuhan: Degetul erect

Între timp, s-a adoptat OUG care ne-a scos, oarecum, din penibil.

Motivul e că guvernul a trimis legea stării de alertă mult prea târziu în Parlament, adică acum trei zile, aşa încât pe ”repede înainte” legea a fost dezbătută şi a urmat cursul birocratic, care a durat atât cât trebuia, absolut legal şi previzibil, generând sincopa asta peste weekend.

Nu a fost tot atât de previzibil şi pentru guvern, din păcate.

În astea două luni de când suntem sub autoritatea stării de urgenţă, nimeni dintre cei care ne conduc nu s-a gândit deloc, la eventualitatea stării de alertă, deşi ar fi fost absolut firesc.

Chiar şi în ultimele două săptămâni, de când Preşedintele a anunţat că nu va mai prelungi starea aia de urgenţă, acelaşi nimeni ”a dat-o de garduri”. Adică, s-a trezit mult prea târziu şi, cu greu, s-a făcut că lucrează dar, inevitabil, a dat chix.

În Parlament, un deputat al cărui nume îl ştiu, dar n-aş vrea să-l fac public pentru că ar trebui să-l însoţesc de epitete pe care totuşi vreau să le evit, a propus nici mai mult nici mai puţin decât s-o dăm dracu’ de Constituţie.

Concret, el a zis că ce dacă în cărţulia aia numită Constituţie zice altfel, de fapt exact invers, el propune ca legea aia cu starea de alertă să intre în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

Asta, ca să acopere cumva, chiar dacă printr-un abuz extraordinar, sincopa aia de trei zile.

Ca să fie clar pentru toată lumea, art. 78 din Constituţie zice: ”Legea se publică în Monitorul oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.”

Ei şi, ne-a zis domnul acela, ce dacă ?! Ciocu’ mic, că noi suntem la putere.

Amendamentele care au fost propuse şi adoptate în Parlament sunt salutare.

Câteva dintre prevederile cuprinse în proiectul guvernului erau de-a dreptul înfricoşătoare.

De exemplu, starea asta de alertă nu avea prevăzută nici o limită în timp, putea să dureze până când am fi uitat de noi înşine şi ne-am fi înecat în restricţii sau, eventual, până la alegeri, cine ştie.

Un alt exemplu elocvent este acela că s-a eliminat posibilitatea, mană cerească pentru unii, achiziţiilor publice prin negociere directă, fără publicarea prealabilă a anunţului. Boierie curată !

Pentru mine, ca observator avizat aş zice, (nu trageţi....) al evoluţiilor în ceea ce priveşte siguranţa cetăţeanului, aceste manevre cu evident iz politic, mă îngrijorează.

Nu sunt deloc adeptul unei atitudini relaxate atunci când vine vorba de ordine şi cred în valorile ei. Cred că e nevoie de disciplină şi rigoare în combaterea unei pandemii, iar noi suntem din plin în această situaţie, resimţim această nevoie.

Nu sunt deloc încredinţat că oamenii ăştia care ne reprezintă şi ne conduc, conştientizează temerea pe care ne-o induc, prin raţionamentele şi acţiunile lor motivate şi determinate exclusiv, politic.

Dincolo de politică, suntem noi, cei cu adevărat importanţi, cetăţenii plătitori de taxe şi impozite, cei care muncim dar şi gândim.

E atâta densitate de ipocrizie, minciună, incompetenţă, rea-voinţă şi duşmănie care ne sufocă de prea mult timp deja, încât orice referire la cetăţean şi siguranţa sa este maculată, terfelită, aruncată în derizoriul plămădit din indiferenţă, incultură de toate felurile şi lipsă de empatie.

”Şefii” ţării ăsteia ne datorează cu mult mai mult decât cele două zile pe care le-au acordat dezbaterii legii privind starea de alertă, pentru că la mijloc sunt libertatea şi drepturile noastre.

Practic, ne datorează propria lor existenţă, vremelnică e adevărat, în poziţiile de unde se încruntă la noi, scrâşnesc strivind vorbele şi ne ameninţă cu degetul erect. Aşa li s-o părea lor că sunt mai autoritari.

Dacă ne-ar fi cunoscut mai bine, ar fi ştiut că nu prea există gest care să ne scoată din sărite mai tare.