INTERVIU - Ioana Cristina Casapu, despre "Deviaţii de stereo": Am călcat într-un cui ruginit pe stradă şi am scris un roman - FOTO

Ioana Cristina Casapu, fotograf şi jurnalist vorbeşte într-un interviu pentru MEDIAFAX despre etapele scrierii primului său roman,"Deviaţii de stereo", o radiografie a vieţii unei tinere, cu iubiri şi suferinţe, o poveste despre traseul maturizării şi modul în care Internetul modelează relaţiile umane.

712 afișări
Imaginea articolului INTERVIU - Ioana Cristina Casapu, despre "Deviaţii de stereo": Am călcat într-un cui ruginit pe stradă şi am scris un roman - FOTO

INTERVIU - Ioana Cristina Casapu: Am călcat într-un cui ruginit pe stradă şi am scris un roman - FOTO

Ioana Cristina Casapu îşi lansează joi, 15 septembrie, de la ora 19:00, pe terasa Monteoru din Bucureşti, fosta casa a Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, primul său roman, „Deviaţii de Stereo” o carte scrisă între 2006 şi 2011, distinsă cu menţiune la concursul de debut literar Unicredit Ţiriac ediţia 2011 şi revizuită de poeta şi prozatoarea Nora Iuga.

Romanul „Deviaţii de stereo” publicat de editura Casa De Pariuri Literare (www.cdpl.ro), are o poveste în care întâmplarea joacă un rol semnificativ. Dacă nu ar fi călcat într-un cui ruginit pe stradă, poate că autoarea nu ar fi dat prima formă a cărţii, cu care a participat la concursul Unicredit. Dacă nu ar fi întânit-o pe Nora Iuga, care a influenţat parcursul cărţii, poate că Ioana Casapu ar fi stat şi acum cu paginile la sertar sau cu pasajele răsfirate în blogosferă până să se producă declicul.

TITLURILE ZILEI

„Deviaţii de stereo”, un roman „cu viaţă lungă” după spusele autoarei, este o carte scrisă „din nevoia de a atinge alţi oameni”, şi povestea unei femei de 25 de ani născută în anii ’80 în Bucureşti, a cărei viaţă este radiografiată la 360 de grade. Viaţa eroinei cărţii devine reprezentativă pentru o generaţie de tineri obişnuiţi să-şi manifeste afecţiunea în mediul virtual prin apăsarea butonului de Like, tânăra autoarea mărturisind în interviu că totuşi „nu ne-am născut pe net şi viaţa privată are mai mult farmec când e împărtăşită doar cu cei câţiva pe care îi alegem din lumea reală.”

"De unde ştie Ioana Cristina Casapu, la cei 30 de ani ai ei, ce ştiu eu la cei 85 ai mei? Întreaga carte nu-i povestea unei întâmplări, ci o femeie care se îmbracă şi se dezbracă în faţa noastră, la fiecare oră din zi şi din noapte, după dispoziţie. Te absoarbe total în bolgiile încâlcite ale adâncurilor ei. Iată o scriitoare care sare ca o tigresă dintr-un cerc de foc în altul, ba ca narator, ca personaj, ca autor, schimbând registrele în cele mai neaşteptate momente, trecând de la mesaje scurte pe Facebook la scrisori sentimentale ca pe vremea bunicilor, confesiuni de o sinceritate libertină, niciodată lezând bunul simţ, păstrând nealterate idealurile fetei cuminţi dintre cele două războaie, dar şi libertatea intimităţii totale, lipsite de orice sentiment, iscată de întâmplare." , exprimă scriitoarea Nora Iuga în Postfaţa cărţii.

Redăm mai jos interviul acordat pentru MEDIAFAX de Ioana Cristina Casapu:

Reporter: Cine este Ioana Cristina Casapu? Spune-ne câteva lucruri despre tine, cea de acum.

Ioana Casapu: Ioana Cristina Casapu este jurnalist şi fotograf. De doi ani trăieşte viaţa în tranzit şi asta e minunat, chiar şi atunci când i-e dor de casă.

Reporter: De ce ai scris „Deviaţii de stereo”? Am înţeles că titlul e inspirit de un blog al tău. Povesteşte-ne istoria cărţii tale.

Ioana Casapu: Romanul are o viaţă lungă, a început pe Yahoo360 în 2005, s-a mutat pe Wordpress, pe un blog cu numele omonim în 2007, când platforma anterioară dispărea, şi a durat până în 2011 să vadă forma cea mai apropiată de cea pe care o are astăzi. În 2011, prin martie, cineva a postat pe Facebook anunţul cu termenul limită de înscriere pentru concursul de debut Unicredit. Eu aşa m-am decis să aplic, ştiam că mai am o lună şi eram hotărâtă, însă după primele zile mi-am dat seama că n-am timp şi m-am oprit. Apoi s-a întâmplat ceva fortuit, mergeam la servici şi am călcat într-un cui ruginit pe stradă, era dimineaţa zilei în care se lansa revista Tataia, la galeria 115, unde am mers cu un prieten şi m-am mirat de sentimentul de generaţie ieşit pe străzi prin toate ferestrele deschise. La spital m-au trimis acasă, în concediu medical o săptămână, aşa că atunci am reluat lucrul la volum, şi în acele 5 zile cât n-am ieşit din casă deloc am scris romanul. Când l-am trimis, mama mi-a zis, poate acum faci şi tu un duş, dar mie nu-mi păsa că miroseam ca un şobolan, vroiam doar să deschidem o şampanie. Romanul a luat menţiune şi nu a ajuns în tipar, aşa că, după mai multe încercări nereuşite de a-l plasa unei edituri, în 2013, de Crăciun, am decis să îl ofer cadou oricui îl dorea. A fost felul meu de a trimite un mesaj cunoscuţilor şi mai ales necunoscuţilor. Am scris mereu din nevoia de a atinge alţi oameni, niciodată în secret, pentru mine.

Reporter: Cât de mult s-a implicat Nora Iuga în materialul cărţii tale? Ţi-a dat sfaturi, te-a ajutat să-l organizezi, să reliefezi anumite aspecte, să le elimini pe altele?

Ioana Casapu: S-a implicat aşa cum se implică un prieten bun atunci când crede în tine. I-a plăcut romanul, l-a umplut de notiţe, am discutat despre el, şi despre literele altora, însă nu a încercat să îi influenţeze conţinutul, ci doar parcursul. O cunosc de patru ani, de când a intrat în viaţa mea, atunci când ne-am cunoscut întâmplător în metrou. Prietenia noastră s-a transformat însă în ceva mai mare, de exemplu în romanul pentru care am semnat contractul de ziua Americii. Cu doamna Nora glumind atunci pe lângă mine ca o adolescentă, am revizitat mental toate întâlnirile noastre din 2012 şi până acum, trăgând împreună din ţigări rulate şi fandosindu-ne cu pălăriile noastre asortate la pantofi. Dar nu suntem complet trăznite împreună, de-a lungul acestor ani am discutat şi lucruri mai complexe, cum ar fi politica românească, societatea germană de dinainte de căderea Zidului sau bucuria comună de a întreţine conversaţii cu obiecte neînsufleţite. Lucru care îmi întăreşte gândul că, în ciuda distanţei de 55 de ani dintre noi, doamna Nora este cel mai tânăr şi mai frutuos om pe care l-am întâlnit.

Reporter: Ai scris recent pe Facebook o mărturisire referitoare la„anii de luptă cu depresia”. Cât de necesar a fost pentru tine scrisul într-o astfel de perioadă?

Ioana Casapu: Şi scriitorii sunt oameni, mai ales blocaţi pe o plajă de responsabilităţi. Depresia este orice altceva decât un puseu creativ. M-am apucat de fotografie când n-am mai putut să scriu.

Reporter: Cine este personajul central al cărţii tale şi cui se adresează romanul tău?

Ioana Casapu: O femeie de 25 de ani născută în anii ’80 în Bucureşti, a cărei viaţă este radiografiată la 360 de grade. Viaţa personajului central devine viaţa generaţiei Y, şi face o punte de legătură cu toţi cei care vor spune, după ultima pagină, credeam că doar mie mi se putea întâmpla asta.

Reporter: Sper să nu te superi dacă fac paralela asta. Romanul tău îmi aminteşte de o carte interbelică, „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” de Jeni Acterian (deşi totodată, cum zicea şi Nora Iuga, ai ceva din J.D. Salinger). Dincolo de diferenţa perioada interbelică- secolul XXI, cum crezi că faţetează Internetul, reţelele socialeşi reţelele de dating iubirea „modernă”?

Ioana Casapu:Am găsit un subiect de studiu în povestea cu social media când mi-am făcut dizertaţia în psihologia reţelelor sociale, şi am continuat acelaşi lucru şi în carte, pentru că vieţile noastre au ajuns, într-adevăr într-un punct în care spunem că depind de Internet. Totuşi, cred că acel avânt nebunesc care ne-a cuprins să trăim, iubim, petrecem, suferim şi respirăm online spre finalul anilor 2000 s-a balansat cu înaintarea noastră, a generaţiei Y, în vârstă, şi cu învăţarea că nu ne-am născut pe net şi că viaţa privată are mai mult farmec când e împărtăşită doar cu cei câţiva pe care îi alegem din lumea reală. Cred că la felul în care Facebook a crescut, mulţi oameni se cunosc şi în viaţa reală acum, dar se cunosc nu e relevant pentru apropiere. Mă bucur când fac gafe şi presupun lucruri despre cineva pe baza informaţiei despre Facebook, asta îmi lasă de înţeles că e o întreagă lume autentică de descoperit despre acel om.

Reporter: Cum este Ioana de atunci, de acum câţiva ani, înfăţişată în roman, faţă de Ioana de acum?

Ioana Casapu: Sufletul petrecerii. Acum îmi place mai mult să stau acasă.

Reporter: O provocare: povesteşte-ne într-o frază subiectul cărţii.

Ioana Casapu: Căutăm apropierea, şi pentru asta am inventat reţele bazate pe 1 şi 0 ca să ne fie mai lesne s-o găsim; dar uităm că e vorba de 1 +1.

Reporter: Stilul prozei tale este extreme de fluid, se citeşte uşor şi cu placere, iar cum zicea Nora Iuga, în Postfaţa cărţii, ai o„ luciditate a instinctului care bate raţiunea”. Pe scurt, cât este realitate şi cât de mult ai ficţionalizat în paginile romanului tău?

Ioana Casapu: Mulţumesc pentru compliment. Nu pot să vă spun asta, dar oricare asemănare cu personaje şi fapte reale este pur întâmplătoare.

Reporter: În scrierea cărţii a fost vorba de un proces terapeutic, o desprindere de trecut, sau de nostalgia unor momente?

Ioana Casapu: Nu, a fost doar o înşiruire de evenimente care au avut nevoie să iasă din planul mental de-a lungul anilor.

Reporter: În ce mod te-a schimbat scrierea acestei cărţi? Ai ajuns cumva prin iubirile eşuate să te cunoşti mai bine?

Ioana Casapu: Am ajuns întâmplător să locuiesc în apartamentul de la Cişmigiu cu terasă pe care l-am imaginat în roman. Mi-am dat seama de asta mai târziu şi e încă un lucru uimitor. Vederea propriei cărţi e înfricoşătoare. Alteori e o senzaţie din altă lume. O parte din viaţă, care a existat, este acum o entitate de sine stătătoare, care va continua să existe şi să circule prin lume. E frumos cred, dar ciudat; poate devine mai uşor cu vârsta sau cu alte publicări.

Ioana Cristina Casapu s-a născut la Bucureşti. De formare economist, a ales scrisul ca mediu de expresie, şi fotografia ca mijloc de comunicare atunci când a simţit că nu-şi mai găseşte cuvintele. A urmat o carieră jurnalistică din 2006, în paralel cu afilierile la diferite agenţii de publicitate locale. În 2014 a deschis propriul birou de creaţie, colaborând în proiecte de producţie media, de comunicare şi la expoziţii şi festivaluri de artă contemporană din Bucureşti, Barcelona şi Berlin. A lucrat ca director executiv al revistei germane Berlin Art Parasites şi se ocupă de Autor Magazine. Este producătoarea proiectului de fotografie internaţional Romanian Polaroid Photographers. Din 2015 îşi împarte viaţa între Bucureşti şi restul lumii, ca director de creaţie.

Mai multe detalii despre autoare şi activitatea sa se pot găsi la adresa: www.ioanacasapu.com. De asemenea, pagina de Facebook a evenimentului „Debut Literar: Deviaţii De Stereo, de Ioana Cristina Casapu” este disponibilă la link-ul https://www.facebook.com/events/1793095587573621/.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici