O carte pe zi: "Noduri", de Domenico Starnone

O poveste despre eşecurile care ne însoţesc viaţa.

87 afişări
Imaginea articolului O carte pe zi: "Noduri", de Domenico Starnone

O carte pe zi: "Noduri", de Domenico Starnone

Un roman surprinzător, ingenios construit, pe mai multe voci, în care se schimbă perspectiva de la un capitol la altul, despre căsnicie, fidelitate şi adevăr.

"Dacă tu ai uitat, distinse domn, îţi amintesc eu: sunt soţia ta. Ştiu că acum, brusc, te incomodează, deşi odată îţi plăcea. Ştiu că te prefaci că nu exist şi că n am existat niciodată, pentru că nu vrei să faci impresie proastă în faţa oamenilor foarte culţi pe care îi frecventezi. Ştiu că să ai o viaţă ordonată, să trebuiască să te retragi acasă la ora cinei, să dormi cu mine şi nu cu cine ţi se năzare te face să te simţi un cretin. Ştiu că ţi-e ruşine să spui: M-am căsătorit pe 11 octombrie 1962, la douăzeci şi doi de ani; ştiţi, am spus da în faţa preotului, într o biserică din cartierul Stella şi am făcut o numai din iubire, nu trebuia să remediez nimic; ştiţi, am responsabilităţi şi, dacă nu pricepeţi ce înseamnă să ai responsabilităţi, nu sunteţi decât nişte oameni meschini. Ştiu, ştiu foarte bine. Dar fie că vrei sau nu, asta e realitatea: eu sunt soţia ta, şi tu eşti soţul meu, suntem căsătoriţi de doisprezece ani - se fac doisprezece ani în octombrie - şi avem doi copii, pe Sandro, născut în 1965, şi pe Anna, născută în 1969. Trebuie să ţi arăt actele ca să te ajut să ţi bagi minţile în cap?".

Aldo a părăsit-o pe Vanda, soţia sa, pentru o tânără de abia 19 ani, Lidia, cu care trăieşte o vreme, se întoarce la soţie, trec anii, cei doi îmbătrânesc, copiii lor ajung să spună povestea mai departe, Aldo se reîntâlneşte cu Lidia care între timp a ajuns femeie în toată firea, căsătorită şi ea şi la rândul ei cu copii, pentru că 'încă o iubeşte". ("N-am alergat disperat după altă femeie, pentru că am rămas legat de ea. N-am uitat-o niciodată")

Întâmplări banale, în spatele cărora rămân ferecate fel şi fel de secrete, fie în fotografii vechi, fie în amintiri, fie în obiceiuri neînsemnate - cum ar fi felul în care îţi înnozi şireturile la pantofi.

"Când am realizat că în spatele chipului de care m-am îndrăgostit este o persoană străină?"

Sigur o carte de vacanţă, care se citeşte dintr-o răsuflare.

Domenico Starnone - "Noduri". Traducere din limba italiană de Cerasala Barbone. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. 187 pag.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici