O carte pe zi: „Oameni, trăiri, locuri…”, de Dan Munteanu Colan

Un volum de amintiri dens, care reconstituie formidabil o epocă. Cu un număr uluitor de personaje.

109 afişări
Imaginea articolului O carte pe zi: „Oameni, trăiri, locuri…”, de Dan Munteanu Colan

O carte pe zi: „Oameni, trăiri, locuri…”, de Dan Munteanu Colan

„Până acum câţiva ani, nu m-am gândit niciodată să-mi scriu memoriile. Pentru ce? Pentru cine? Astăzi, când toţi aşteaptă nerăbdători tabloidele cu aşa-zisele vedete de două parale care n-au împlinit nici 40 de ani, dar îşi povestesc amorurile fără jenă pe bani grei şi îşi scriu memoriile, care se vând ca pâinea caldă (şi nu mă refer numai la societatea românească), noi, cei ce suntem o minoritate, cei ce nu procedăm astfel, îndrăznesc să spun că trăim aproape terorizaţi de lumea publicităţii şi a imaginii. Dar, aşa cum am făcut în urmă cu mai mulţi ani, când m-am hotărât să-mi creez o pagina web proprie după mai multe insistenţe din partea unor prieteni care îmi proslăveau avantajele unui asemenea instrument de autopromovare, am cedat. Atunci mi-am amintit de un mic fragment din romanul <Recursul la metodă> de Alejo Carpentier. După ce Primul Magistrat este înlăturat de la putere şi se întâlneşte cu Consulul american, acesta îl întreabă: <Eşti în Petit Larousse illustré?> <Nu>, îi răspunde primul. <Atunci eşti în pom>, îi zice Consulul. Şi, astfel, am cedat îndemnurilor prieteneşti. Toţi amicii mi-au spus: <Scrie, dom’le, nişte memorii, ai 75 de ani, ai trăit jumătate de viaţă în România...> Şi mi-am zis: <Memorii, ceea ce se cheamă memorii, nu, fiindcă niciodată nu mi-am notat nimic, n-am ţinut un jurnal, iar memoriile nu se pot scrie din imaginaţie. Nici amintirile, e drept, dar nu este foarte grav dacă autorul nu-şi aminteşte exact de un an anume sau dacă nu redă cu fidelitate o anumită scenă sau întâmplare>. Prin urmare, <amintiri>. Tot ce povestesc în acest volum se bazează pe memoria mea şi a câtorva prieteni bucureşteni”.

Paragraful acesta, intitulat „nota autorului”, deschide cartea abia apărută a lui Dan Munteanu Colan. Cei din generaţia mea sau iubitorii de literatură spaniolă îl cunosc pe autor, pentru ceilalţi trebuie să spunem că Dan Munteanu Colan este doctor în filologie romanică şi profesor emerit la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, Spania, are 75 de ani, a publicat aproape 80 de volume şi 300 de articole de specialitate şi recenzii, a tradus foarte mult din literatura hispanică, braziliană şi franceză, dar a tălmacit şi din literatura română în limba spaniolă. Era încă student când a publicat, în colaborare cu un coleg, primul dicţionar româno-spaniol. A lucrat la Institutul de lingvistică al Academiei Române sub îndrumarea unor mari nume ale culturii române, echipa din care făcea parte a primit pentru o lucrare de lingvistică premiul Academiei Mexicane, traducerile sale au fost încununate cu mai multe premii ş.a.m.d. A plecat în Spania în 1990 („să-i înveţe pe spanioli spaniola”, spunea un hâtru); când a obţinut, câţiva ani mai târziu, şi cetăţenia, şi-a adăugat la nume, potrivit cutumei spaniole, numele de fată al mamei, Colan (unul din fraţii bunicului a fost Nicolae Colan, mitropolitul Ardealului).

Un volum de amintiri dens, care reconstituie formidabil o epocă. Cu un număr uluitor de personaje, foarte multe doar menţionate (actori, regizori, scriitori, traducători, arhitecţi, artişti plastici), multe altele descrise din câteva vorbe, cele mai multe pasagere, dar care au trecut totuşi prin viaţa lui Dan Munteanu cu un anume rol sau cu care acesta s-a intersectat, destule revin o dată şi încă o dată, atât de multe că te întrebi dacă autorul va fi cunoscut Bucureştii în totalitate şi întreaga lume hispanică a filologiei. E aici şi o notă de orgoliu, mândrie, laudă de sine, pe care Dan Munteanu o admite şi recunoaşte de mai multe ori, aşa cum admite că „nu fac parte din categoria celor care denigrează recunoaşterea publică şi premiile” şi enumeră mândru toate premiile obţinute din şcoală până la festivitatea de la Ateneu „100 pentru Centenar” şi Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer, acordat de preşedintele ţării anul trecut.

O viaţă atât de plină de evenimente, încât chiar merita povestită.

„Acum facem parte (el şi soţia sa, Ni – n.n.) dintre cei care îşi beau cafeaua cu Bailey’s aproape în fiecare dimineaţă la o terasă din Piaţa Spaniei, la trei minute de casă, şi se plimbă pe plaja aflată la cinci minute, bucurându-se de soare, de mare şi de linişte, de concerte, spectacole, expoziţii, lansări de carte şi de lecturi tihnite”.

O carte de citit. Neapărat.

Dan Munteanu Colan – Oameni, trăiri, locuri… Corint Books. 285 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici