O carte pe zi: "Tradiţii & apucături", de Cristian Tabără

E o carte a foarte cunoscutului teleast care rezistă şi se vinde. Cuprinde un număr de articole apărute începând cu anul 2003, în revista Lumea credinţei, precedate de un interviu pe care i l-a luat Răzvan Bucuroiu, intitulat "Am un singur stăpân: pe Dumnezeu!".

"Într-un jurnalism adeseori prea «de curte», Cristian Tabără caută să impună un profesionalism acrivic şi atent la provocările lumii contemporane - susţine în cuvântul său înainte părintele Constantin Necula. De aceea nu ocoleşte subiecte incomode, de aceea caută să răspundă la întrebările pe care coechipierii de generaţie (PRO sau nu) le adresează prietenului lor. Nu are pretenţia că le ştie pe toate, nu construieşte texte ultimative, nu şi îngăduie să nu-şi recunoască greşelile - fie ele şi de ton. Firesc ca în rostire, textul lui este destins, lipsit de patimă cărturărească. El nu scrie pentru a elucida probleme şi nici pentru a se problematiza fariseic. El scrie pentru bucuria mărturisirii, pentru că este prieten cu Iisus Hristos, lucidul nostru Dumnezeu Întrupat".

Nu sunt texte elaborate, dar au, toate, o frumuseţe aparte. Tratează subiecte incomode, surprinzând trecerea treptată de la tradiţii la "apucături". Iată un număr de titluri care nu pot să nu trezească măcar curiozitatea: "Vrăjitori, ghicitori şi pierzători de suflete", "Agenţii secreţi ai lui Dumnezeu", "Crăciunul de supermarket", "De la magii biblici la Harry Potter", "Traficul de minuni pe internet", "Sufletul violet al politicianului". Citiţi-le, nu veţi fi dezamăgiţi!

Iată un fragment din "Când Dumnezeu vorbeşte degeaba…"

"Fie că privim la problemele mari ale umanităţii, fie că cercetăm vieţile indivizilor mărunţi şi neînsemnaţi care compun umanitatea, suntem siliţi să observăm cu amărăciune cât de puţin contează cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă la nivel declarativ atât societatea, cât şi individul îşi afirmă credinţa în Dumnezeu şi respectul faţă de valorile religioase, distanţa între vorbe şi fapte rămâne considerabilă…

În realitate, cuvântul lui Dumnezeu contează doar în măsura în care face promisiuni în beneficiul individului sau al comunităţii şi este neglijat în momentul în care pretinde respectarea normelor şi principiilor morale. Situaţia este aceeaşi în toată lumea, fără deosebire de religie sau confesiune. Ba chiar, în multe epoci şi în multe zone, în numele lui Dumnezeu oamenii au preferat să ucidă în loc să iubească, să distrugă în loc să zidească şi să dezbine în loc să unească.

(…) Dacă e să fim sinceri cu noi înşine, trebuie să admitem că ne convine mai degrabă ca Dumnezeu să vorbească numai duminica în biserică, să dea, dar să nu ceară, să nu facă politică, să nu interzică, să nu condamne şi să nu judece. Şi chiar dacă El face toate astea, n-are decât, fiindcă noi, oricum, mergem la biserică numai din An în Paşte…".

Cristian Tabără - "Tradiţii & apucături". Cuvânt înainte de Părintele Constantin Necula. Editura Lumea credinţei. 188 pag.