Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Ingineri români, voi de ce nu puteţi face baraje în Africa şi eoliene în Georgia cu o companie românească?

România a avut şansa să devină, prin companiile sale din energie, o putere în regiune, dar după 22 de ani de la Revoluţie nu este decât o ţară nevoită să-şi ajusteze politica în funcţie de interesele altora.

461 afișări
Imaginea articolului Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Ingineri români, voi de ce nu puteţi face baraje în Africa şi eoliene în Georgia cu o companie românească?

Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Ingineri români, voi de ce nu puteţi face baraje în Africa şi eoliene în Georgia cu o companie românească? (Imagine: Ziarul Financiar)

În 1989 producţia de energie a fost de 83.000 GWh, în 2011 a fost de 59.000 GWh, cu 30% mai puţin. În cel mai bun an după 1989, în 1996, producţia a atins 62.000 GWh.

Situaţia este cu atât mai nenorocită cu cât această ţară are, spre deosebire de altele din Europa, şi baza de cunoştinţe tehnice, inginereşti, şi rezervele naturale de gaz şi petrol care ar fi putut face din companiile locale campioni nu numai regionali, ci chiar europeni.

"Încercăm să ne extindem în zona eoliană, pentru a avea capacitate de compensare în situaţia de secetă, dar durează destul de mult, într-adevăr, pentru că ştiţi cum este într-o companie de stat, procesul este mai complicat", răspundea ieri la ZF Power Summit '12 Dragoş Zachia Zlatea, directorul Hidroelectrica, la întrebarea dacă firma se va extinde şi în alte zone de producţie.

Posibil, dar tot dl. Zlatea explicase anterior că pentru contractele de energie electrică la preţ preferenţial, încheiate încă din 2001 şi de atunci prelungite de câteva ori, documentele s-au semnat repede şi fără acordul expres al ministrului.

Repede se semnează documentele când compania de stat vinde energia electrică la -25% sau la -40% faţă de preţul pieţei, provocând un minus de cel puţin un miliard de euro în conturi timp de 10 ani, greu se mai urnesc managerii când este vorba de dezvoltarea businessului.

Nici o picătură de orgoliu nu mai curge prin venele acestor oameni. Ce mai rămâne din România dacă nici măcar o super-companie energetică nu poate avea?

La sfârşitul anilor '90, au fost sparte companiile din energie electrică în distribuitori şi producători, iar producătorii au fost împărţiţi în companii distincte de hidro, nuclear şi cărbune, cum nu s-a întâmplat nicăieri în Europa de Est şi cum nu este cazul nici în Germania, nici în Franţa şi nici în Italia.

Şi s-a aşteptat să vină concurenţa care ar fi trebuit, teoretic, să diminueze pierderile în sistem. Rezultatul? Prima grijă a fost ca în 2001 ventuzele să se lipească de Hidroelectrica, care are o pondere de 20% din sistem.

Jumătate din producţia sa a mers către anumite companii la un preţ preferenţial, care nu au făcut decât să reintroducă energia în sistem la preţ de piaţă.

Sună cunoscut? Sigur, aşa au devalizat ofiţerii Bancorex. Când era inflaţia de 80% pe an şi dobânzile bancare de 100%, ei luau credite la dobânzi preferenţiale de 20% şi constituiau depozite la dobânzi de 100%, culmea, tot la Bancorex.

Citeşte continuarea opiniei lui Sorin Pâslaru pe www.zf.ro

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici