COMENTARIU Adrian Onciu: Cu cine votează conservatorii din România, aka ”suveraniştii şi populiştii”

1578 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Cu cine votează conservatorii din România, aka ”suveraniştii şi populiştii”

Alegerile locale au limpezit apele. În lipsa ameninţării ”Gabriela Firea”, PSD îşi va vedea în continuare de drumul său profund pro-european. Dacă va reuşi sau nu să se debaraseze de imaginea unui partid plin de lideri corupţi este o altă întrebare. Reformarea invocată de Marcel Ciolacu reprezintă un proces extrem de complex, de lungă durată, pe care doar schimbul de generaţii ar putea, în cel mai fericit caz, să-l finalizeze.

Alegerile parlamentare din 6 decembrie sunt substanţial diferite de cele locale. Sunt diferite pentru că în primul rând generează un conflict din punct de vedere ideologic. Ciocnirea violentă dintre blocurile politice de stânga şi de dreapta a născut şi continuă să nască pasiuni. Mai ales dacă ne referim la extreme.

Cele două curente (polarizate la maxim în ultima perioadă) se regăsesc şi la Bruxelles. Ele coabitează într-o majoritate relativ confortabilă, în binecunoscutele grupuri parlamentare ale Popularilor, Verzilor, Renew Europe, Social-Democraţilor şi Progresiştilor. Cel mai numeros grup, al Partidului Popular European (Creştin-Democrat), include 83 de partide din 43 de ţări. Însă deşi clamează o ideologie de centru-dreapta, PPE promovează mai degrabă politici de stânga în cadrul coaliţiei majoritare, cot la cot cu colegii social-democraţi şi progresişti. De menţionat aici suspendarea europarlamentarilor unguri ai Fidesz din cadrul PPE, pe motiv că ar fi ”suveranişti şi populişti”. Adică împotriva Puterii de la Bruxelles, în traducere liberă.

De cealaltă parte, aşa-zisa opoziţie din Parlamentul European are în componenţă Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, de centru-dreapta, cu doar 62 de deputaţi din totalul de 751. Un pic mai numeros, cu 73 de membri, Grupul Identitate şi Democraţie a fost catalogat de mass-media ca fiind de extremă dreapta, prin conexiunea directă cu lideri ca Jean Marie Le Pen şi Matteo Salvini. În esenţă, ultimii se opun proiectului Statelor Unite ale Europei - echivalent cu un nivel maxim al integrării continentale, simultan cu cedarea totală a suveranităţii statelor în mâinile funcţionarilor de la Bruxelles.

Statele Unite ale Europei, frumos desenate pe hârtie ca parte a proiectului mai larg al Statului Global, au drept principal motor forţele de stânga din Parlamentul European. Ele sunt fie vădit asumate din punct de vedere ideologic (vezi Social-Democraţii, Renew Europe şi Verzii), fie camuflate în grupări de centru-dreapta (gen Partidul Popular European).

Principalele partide din Uniunea Europeană activează în grupurile politice constituite la Bruxelles, în cadrul PE. Au o serie întreagă de avantaje şi interese comune, tovărăşeşti. Dacă o fac în afara majorităţii care determină configuraţia Comisiei Europene şi în vădită opoziţie faţă de Putere, atunci sunt catalogate imediat drept partide extremiste (vezi Frontul Naţional din Franţa şi Liga Nordului din Italia) sau suveranisto-populiste (Fidesz în Ungaria, Dreptate şi Justiţie în Polonia). Şi sunt pedepsite ca atare.  

Să vedem cum se poziţionează partidele din România. La stânga eşichierului avem două ramuri ale aceluiaşi trunchi: PSD şi Pro România. Ambele fac parte din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor europeni. Primii au scăpat de anatema ”suveranişti şi populişti” relativ recent, odată cu dispariţia din peisaj a lui Liviu Dragnea. În mod firesc, politicile PSD din epoca Dragnea, mai degrabă de dreapta decât de stânga, cu tentă naţionalistă, pro-familie tradiţională, pro-Biserică, anti-imigraţie ilegală, anti-multinaţionale şi ONG-uri finanţate de Soros, au stârnit reacţii dure din partea birocraţilor de la Bruxelles şi a grupului social-democrat. Venirea lui Ciolacu la cârma PSD şi consolidarea puterii acestuia (inclusiv prin eşecul Gabrielei Firea la alegerile locale) au readus partidul în vechea matcă, a entuziaştilor pro-europeni. PSD reprezintă acum stânga autentică, foarte bine văzută la Bruxelles, în ciuda imaginii proaste în propria ogradă.

Desprins din PSD, Pro România şi-a găsit loc, până la urmă, tot în familia social-democraţilor europeni. Adică potrivit cu doctrina asumată, de centru-stânga. Însă deocamdată Victor Ponta este departe de a visa la guvernare în România şi jocuri de putere la Bruxelles. Important rămâne ca partidul născut din PSD să facă o figură frumoasă la alegerile din 6 decembrie, ca să mai spele din ruşinea rezultatelor de la locale. 

De partea cealaltă a eşichierului, PNL se vrea a fi tradiţionalul partid de dreapta din România anului de graţie 2020. Dovadă că europarlamentarii liberali s-au raliat Partidului Popular European, struţo-cămila cu aere de dreapta şi comportament de stânga. În România PNL a adoptat şi continuă să adopte punct cu punct directivele de la Bruxelles legate de imigraţie, LGBT, rolul Bisericii şi integrarea strânsă în cadrul UE. Poziţiile preşedintelui Klaus Iohannis (alias tătucul PNL) în legătură cu familia tradiţională şi discutarea în şcoli a teoriei identităţii de gen (sub pretextul educaţiei sexuale) sunt asumate şi arhicunoscute. La fel şi politicile de stânga ale guvernului Orban atunci când vorbim despre reducerea aparatului bugetar şi echilibrarea câştigurilor salariale din sectoarele de stat şi cel privat.  

Culmea ipocriziei, USR+ se autodefineşte, de asemenea, ca fiind de centru-dreapta, având în realitate apucături evidente de stânga. Afilierea europarlamentarilor USR la grupul progresist Renew Europe vorbeşte de la sine. Ca de altfel şi mai vechiul conflict dintre noul primar al Capitalei, Nicuşor Dan, şi cei din conducerea USR, de pe vremea când primul se poziţionase ferm în sprijinul familiei tradiţionale. A fost şi principalul motiv din pricina căruia Nicuşor Dan a părăsit partidul creat chiar de domnia sa (fără însă a-i refuza sprijinul la ultima campanie electorală).

PMP-ul lui Traian Băsescu, cu şanse de a atinge pragul electoral, joacă în aceeaşi piesă tristă cu PNL-ul lui Ludovic Orban şi USR-ul lui Barna & Cioloş: pentru populimea mai slabă de înger pretinde că-i de centru-dreapta, dar în realitate are deprinderi şi poziţionări clare de stânga, sub vădita influenţă a birocraţilor de la Bruxelles.

Dacă exceptăm cota unică de impozitare (unde teoretic există divergenţe de opinie) toate partidele importante din România, indiferent de cum se definesc din punct de vedere ideologic, pun în practică politici de stânga, în deplină concordanţă cu instrucţiunile primite de la Bruxelles: pro-imigraţie ilegală, pro-diversitate culturală, etnică, sexuală şi religioasă, pro-Grean Deal, fără absolut niciun spirit critic faţă de directivele Comisiei Europene pitrocite în laboratoare secrete şi exprimate prin vocea (şi talentul) preşedintelui Ursula von der Leyen.   

În schimb Ungaria şi Polonia tocmai au anunţat că vor înfiinţa un institut comun care va analiza statul de drept în ţările UE, pentru a contracara rapoartele deformate ale Bruxelles-ului. ”Scopul institutului comparativ va fi să nu fim luaţi de proşti”, a explicat clar Peter Szijjarto, ministrul de Externe ungar. Cum era de aşteptat, România nu va înfiinţa niciun institut. În fond, cine s-o facă? Guvernul Orban este pe deplin mulţumit cu statutul nostru de yesmeni, piaţă de desfacere şi furnizor de mână de lucru ieftină la nivelul Uniunii Europene.

Aşadar, pe 6 decembrie o bună parte dintre cetăţenii din România nu vor avea unde să pună ştampila. Sau o vor face ţinându-se cu mâna de nas. Teoretic diferiţi ideologic, însă identici când vine vorba despre aplicarea directivelor europene ”no matter what”, PSD, PNL, Pro România, USR+ şi PMP sunt, în cele din urmă, o apă ş-un pământ din punctul de vedere al alegătorilor conservatori.

Aşa-zişii ”suveranişti şi populişti” europeni (cum sunt alintaţi conservatorii în presa progresistă), bine reprezentaţi la Bruxelles de partide puternice din Polonia, Ungaria, Italia, chiar Germania şi Franţa, au rămas fiii ploii în România. Nu găsesc nici măcar un politician important care să le reprezinte interesele, convingerile şi idealurile. Iar faptul că în ultimii ani au fost asimilaţi cu simpatizanţi ai PRM şi PSD, cu naţionalişti duri de tip legionar, a reprezentat pentru ei o imensă şi nemeritată lovitură de imagine.

Conservatorii nu sunt extremişti, aşa cum mass-media încearcă din răsputeri să-i zugrăvească. Însă din păcate, odată cu dispariţia PNŢCD, odată cu punerea la zid a valorilor reprezentate de dreapta tradiţională – familie, naţiune, credinţă, libertate – conservatorii nu-mi mai regăsesc un corespondent pe scena politică.

Iar asta poate fi periculos inclusiv pentru democraţie, în ansamblul ei.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici