COMENTARIU Adrian Onciu: Autodenunţ. Cum am călcat în picioare ordonanţa lui Orban în prima zi a stării de alertă

Toată noaptea m-am zvârcolit. N-am putut să dorm gândindu-mă la prima zi de libertate. Abia aşteptam să aflu pe propria piele diferenţa dintre starea de urgenţă şi starea de alertă.

6525 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Autodenunţ. Cum am călcat în picioare ordonanţa lui Orban în prima zi a stării de alertă

COMENTARIU Adrian Onciu: Autodenunţ. Cum am călcat în picioare ordonanţa lui Orban în prima zi a stării de alertă

M-am trezit, ca de obicei în ultima perioadă, cu alarma preferată de la telefon: ”Staţi acasă! Altfel, după sărbători vom avea înmormântări!” (ton sonerie Iohannis, volum maxim). Trebuie să recunosc, e ceva liniştitor şi în acelaşi timp optimist în vocea preşedintelui. Chiar şi atunci când anunţă catastrofe (de pildă ajutorul lui Cîţu pentru economia privată), ai impresia că mai există un dram de speranţă. Că nu-i totul pierdut. 

După micul dejun am luat autobuzul până la frizerie. Cam aglomerat, ce-i drept, dar s-a făcut loc imediat după ce mi-am dat jos masca şi mi-am suflat nasul. Am uitat să precizez, sunt alergic la polen. Cinci pasageri au leşinat pe sub scaune, alţi şase au coborât, îngroziţi, la prima staţie. În schimb s-a urcat un poliţist comunitar, care m-a luat foarte tare: ”Deocamdată îţi dau mustrare, nesimţitule! Dacă nu-ţi pui masca imediat, te bag în p... mă-tii şi data viitoare îţi fut şi una de-ţi sare toţi covizii din cap, m-ai înţeles?”. Am preferat să cobor cu o staţie înainte decât să mă sufoc de nervi că nu puteam să-i sparg nasul poliţistului, de faţă cu toată lumea.

M-am tuns preventiv mult mai scurt decât de obicei, în ideea că vine valul doi (după cum ne-au ameninţat Vela, Rafila şi Arafat) şi cine ştie când mai ies din casă. Pe urmă am traversat peste drum, până la Carrefour, să-mi fac aprovizionarea. De obicei sunt la limita superioară cu temperatura, am în jur de 36 cu 7. Bodyguardul de la intrare m-a scanat cu termometrul digital: 37 cu 4! M-a respins fără să clipească, de parcă ar fi citit pe afişaj că eram căutat de Interpol pentru trafic de Covid şi gripă porcină. Noroc cu vecina de la etajul doi – o blondă nimfomană angajată cu pile la Primăria sectorului 3. Am rugat-o să mă lase puţin în BMW-ul ei, am dat aerul condiţionat la maxim şi mi-am lipit de fruntea de parbriz. Într-un sfert de oră m-am răcorit complet. De data asta termometrul s-a dus la 35 cu 2, suficient cât să intru în Carrefour fluierând. I-am explicat bodyguardului că aşa sunt eu, trec foarte rapid de la o stare la alta. De pildă de la starea de urgenţă la cea de alertă.

Să le dea Dumnezeu sănătate guvernanţilor, i-am zis nimfomanei. Fără ei aş fi rămas într-o permanentă stare de somnolenţă, demobilizare şi sictir.   

În supermarket m-am intersectat cu inspectorul Tănase de la Fisc, cunoştinţă veche. Mi-a suflat la ureche, conspirativ, adresa la care funcţionează clandestin un restaurant chinezesc. I-am mulţumit şi mi-am spus că n-ar fi rău să-ncerc. Am luat un taxi până acolo, iar şoferul m-a rugat să-i explic de unde am cumpărat masca aia de protecţie, croită dintr-un maieu cu găuri largi - promoţie la Dragonul Roşu, cu care mi-am şters tacticos ochelarii.

Am nimerit într-un demisol de clădire de patrimoniu, cu intrarea prin curte. Într-o încăpere de 80 de metri pătraţi erau doar trei mese despărţite de panouri din plexiglas. La una dintre ele mâncau doi cetăţeni care păreau şi ei la prima experienţă, după cum se uitau stânga-dreapta, speriaţi să nu vină gaborii. Ospătarul chinez cu mască, mănuşi şi tricou Metallica m-a servit ireproşabil, apoi mi-a lăsat un bileţel pe colţul mesei: ”Domnul doreşte fată frumoasă, fără Covid?”. I-am făcut semn că nu, dar omul a insistat cu alt bileţel: ”Domnul doreşte la biserică? Avem trei preoţi la mansardă - catolic, ortodox şi budist”.

Ultima propunere m-a atras mai tare decât perspectiva ca economia României să iasă din criză în formă de V. Ospătarul m-a condus în capela improvizată la mansardă, unde m-am rugat în linişte, am sărutat două icoane şi am primit Sfânta Împărtăşanie cu aceeaşi linguriţă cu care mâncasem salata de urechi de porc cu castraveţi. La sfârşit preotul ortodox mi-a dat binecuvântarea ca să pot ieşi cu bine din starea de alertă.

Experienţa de la restaurantul chinezesc clandestin a fost extrem de interesantă. M-am simţit ca-n ilegalitate în anii 50, într-o peşteră din Munţii Apuseni, cu Ana Pauker pe urmele mele. 

Înainte de a mă întoarce acasă m-am plimbat prin parc. La intrare un banner albastru m-a avertizat că trebuie să păstrez distanţa minimă de doi metri şi să nu formez grupuri mai mari de trei persoane. I-am întrebat pe doi poliţisti comunitari dacă nu putem alcătui un grup de trei bărbaţi haioşi care să mergem repede pe urmele altui grup de trei femei cool – nişte hipsteriţe ieşite la agăţat pe aleea principală. Am păstrat distanţa socială până când una dintre ele, agasată de presiunea grupului nostru, s-a întors să ne ceară mănuşi, măşti de protecţie şi bani de ţigări. În mod clar aveam viziuni diferite asupra modalităţilor de luptă împotriva pandemiei, aşa că i-am lăsat pe poliţişti să încerce marea cu degetul.

Prima zi de stare de alertă am încheiat-o la nunta verişoarei mele,  Magdalena. Petrecerea s-a desfăşurat la cort, iar oficial au participat doar 16 invitaţi – numărul maxim admis de autorităţi. Neoficial însă au fost 250 de nuntaşi împărţiţi în 15 serii a câte 16 cetăţeni, plus un rest de 10 inşi programaţi la finalul petrecerii. Fiecare serie a intrat la o anumită oră, din 90 în 90 de minute, printr-un tunel de dezinfectare cu biocid. Eu am fost invitat în seria care debuta la ora 1:30 noaptea. Am avut timp suficient să mănânc (în farfurii de unică folosinţă) aperitivele calde şi reci, trei feluri principale şi desert, să beau două pahare de whisky, să vorbesc cu ceilalţi 15 nuntaşi din seria mea, să dansez cu patru dintre ei, să las plicul cu bani pentru tinerii însurăţei, să fur mireasa şi s-o aduc înapoi. M-am încadrat fix într-o oră jumate. Vreau să zic că m-am distrat mai tare ca niciodată. Totul a fost extrem de comprimat şi senzaţiile plăcute s-au multiplicat.  Însă doi dintre nuntaşi nu au putut intra, aveau temperatură 37 cu 5. Au fost luaţi cu izoleta şi au primit mâncarea, băutura şi trei felii de tort la Spitalul de Boli Infecţioase (etajul 2, camera 205). Îniante de-a pleca de la nuntă, m-a costat 300 de lei o dedicaţie specială: ”Pentru jupânul nostru Iohannis, se ştie, care ne-a scăpat de pandemie, se dedică fără număr melodia Aoleu, mă doare tare / Ce fac cu mii de ventilatoare? Maestre, mi bemol! Bagă!”.

Am aflat a doua zi că verişoara Magdalena a fost furată de 16 ori în noaptea nunţii. De două ori socru' mic a trebuit să sune la Poliţie ca s-o găsească. Ultima dată mireasa a ajuns la Spitalul Universitar, unde doctorul care a răpit-o, aflat în stare de ebrietate, i-a făcut pe loc operaţie de mărire de sâni.

Toţi nuntaşii au promit cadou de la socrul mare (funcţionar în Ministerul Sănătăţii) câte un test RT-PCR pentru Covid-19. Eu l-am scos la vânzare pe OLX cu 50 de euro. Până în prezent nu m-a sunat nimeni. Mai aştept, desigur. Starea de alertă de-abia a început.

P.S. Orice asemănare cu realitatea nu este absolut deloc întâmplătoare.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici