COMENTARIU Adrian Onciu: Cine, cum şi de ce a transformat Covid-19 dintr-un virus relativ periculos în sfârşitul lumii

13390 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Cine, cum şi de ce a transformat Covid-19 dintr-un virus relativ periculos în sfârşitul lumii

Atunci când argumentele manipulatorii de tip 5G, Bill Gates, antivaccinişti, reptilieni, pesedişti sau pro-ruşi se dovedesc a fi prea puerile pentru a mai convinge pe cineva, cavalerii Apocalipsei aruncă în luptă artileria grea. Îţi bagă sub nas întrebarea cheie, menită să-i încuie până şi pe cei mai înverşunaţi contestatari ai măsurilor anti-pandemie: ce şef de stat sau de guvern ar fi atât de inconştient încât să-şi dinamiteze propria economie? Şi să atragă, inevitabil, nemulţumiri din partea unei bune părţi a populaţiei. Grea întrebare, la prima vedere.  

Haideţi să dăm puţin timpul înapoi şi să vedem cum a evoluat criza şi cum s-au comportat politicienii, mass-media, OMS, multinaţionalele şi ONG-urile – principalii actori de pe scena pandemiei.

La începutul lunii martie preşedintele Iohannis încă se gândea la anticipate. Era puţin îngrijorat de situaţia din Italia, dar spera să aibă cât mai repede ”parlamentul meu”, în pofida celor 30 de români infectaţi cu Covid-19: ”Mai mulţi dintre ei nu au niciun fel de simptom. Câţiva au simptome de tip gripă. (…) Asta ca să demitizăm un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaş, într-o manieră foarte apocaliptică”, spunea apăsat Klaus Iohannis pe 11 martie, cu 5 (cinci) zile înainte să declare starea de urgenţă.

În cele cinci zile s-a produs un declic în mintea preşedintelui. Cu doar 168 de infectaţi la nivelul întregii ţări, Iohannis a luat măsura dură a carantinării şi ulterior a scos armata pe străzi. Virusul Covid-19 s-a metamorfozat peste noapte din ”inofensiv” în ”ucigaş cu sânge rece”. Tonul apocaliptic al mass-media a început să fie extrem de binevenit atât la Cotroceni, cât şi la Palatul Victoria. Ştirile cu sicrie stivuite în săli de sport şi biserici, cu saloane ATI supraaglomerate şi previziuni sumbre ale medicilor au inundat canalele TV.

Între timp, după cinci luni de pandemie, numărul celor infectaţi a crescut de la 168 la peste 58 de mii, mulţi asimptomatici. Chiar dacă au fost 2.500 de decese în acest interval (incomparabil cu ţări ca Italia, Spania sau Marea Britanie), în România s-a păstrat campania de presă panicardă inclusiv după aşa-zisa relaxare.  

Cu excepţia Suediei şi Belarusului, recomandările OMS au fost urmate de mai toate ţările. S-a dorit credibilizarea la maxim a oricăror directive venite din partea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii prin crearea imaginii unui efort global, concertat, susţinut, dezinteresat, de luptă cu noul coronavirus. Mass-media i-a ridiculizat pe epidemiologii suedezi şi pe preşedintele bielorus. Oile negre ieşite din pluton au ţinut prima pagină a ziarelor exclusiv cu ştiri negative.

Dacă îi scoatem din calcul pe extremişti, au fost destui cetăţeni pe tot globul (inclusiv specialişti epidemiologi) care NU au pus la îndoială existenţa noului virus, ci modul cum politicienii s-au raportat la pandemie. Modul cum au exarcerbat pericolul şi au turnat gaz peste foc, secondaţi fiind de jurnaliştii-Covid.

Suspiciunile nu au picat din cer. Dimpotrivă. Ele au fost alimentate continuu de şirul de fapte bulversante, deseori stupefiante, de fake-news-uri, acte de cenzură, manipulări şi informaţii trunchiate venite în special din zona autorităţilor şi a mass-media. Iată-le, pe scurt:

1. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avut un comportament bizar. A întârziat să ofere date esenţiale în legătură cu noul coronavirus, a indus în eroare opinia publică prin directive pe care ulterior le-a retras, a recomandat statelor lumii să urmeze carantina dură a regimului comunist de la Beijing. Rolul profund negativ al OMS a fost sesizat de Statele Unite, care s-au retras din organizaţie.

2. Acelaşi OMS a dispus ca medicii legişti să nu efectueze necropsii în cazul deceselor ”cauzate” de Covid-19, sub pretextul (destul de naiv) că ar exista un pericol de contaminare. Decizia OMS, preluată cu entuziasm de autorităţile din România, a avut un rol important, decisiv chiar, în menţinerea stării de isterie generalizată pe baza unor cifre discutabile. Morbiditatea şi mortalitatea ar putea fi cu totul altele decât cele prezentate oficial. În lipsa necropsiilor, nimeni nu ştie numărul real de infectaţi cu Covid-19 care ar fi murit din pricina noului coronavirus.  

3. Preşedintele Klaus Iohannis s-a folosit de un fake-news grosier (liceul din Franţa cu profesori ajunşi la terapie intensivă) pentru a justifica decizia de a menţine şcolile închise. Nu a catadicsit să-şi ceară scuze, în ciuda evidenţei.  

4. Secretarul de stat Raed Arafat l-a imitat pe şeful statului cu un alt fake-news menit să justifice internarea forţată a asimptomaticilor. Studiul specialiştilor Universităţii Yale (invocat de Arafat) spune de fapt că asimptomaticii transmit virusul în proporţie de doar 3,4%, şi nu 50% cum fals pretinde şeful Grupului de Comunicare Strategică.

5. La un moment dat OMS şi ministrul Nelu Tătaru NU recomandau purtarea măştii, considerând că ar putea fi chiar dăunătoare pentru persoanele sănătoase.

6. Grupul de Comunicare Strategică a interzis direcţiilor de sănătate să comunice orice informaţii legate de pandemie. Acest grup a fost la fel transparent ca un bloc de piatră. A oferit deseori jumătăţi de adevăr sau chiar cifre menite să inducă publicul în eroare. Spre exemplu nici acum nu ştim câţi dintre cei depistaţi pozitiv au avut simptome.  

7. Despre lipsa de acurateţe a testelor RT-PCR am aflat foarte târziu, abia după scandalul cu cei 23 de fotbalişti asimptomatici de la CFR Cluj. Ministrul Tătaru a admis că pot exista multiple erori, inclusiv de preluare, prelucrare şi interpretare a probelor.

8. Presa mainstream, oricum extrem de indulgentă cu guvernul Orban, a primit un impuls suplimentar de obiectivitate prin infuzia de 40 de milioane de euro în plină pandemie. Nimeni nu ştie ce conţin contractele de publicitate, dacă mass-media are şi alte obligaţii faţă de client în afara celor subînţelese. Rezultatele s-au văzut imediat: ştiri panicarde, susţinerea măsurilor guvernamentale ”no matter what”, atrofierea la maxim a spiritului critic. Jurnalismul a devenit o cârpă de şters pantofii lui Orban.

9. S-a trecut la denigrarea celor care contestă poziţionarea regimului Iohannis în lupta cu pandemia: politicieni, medici, jurnalişti, influenceri, avocaţi, oameni de afaceri. Aceştia au fost incluşi în cercul conspiraţioniştilor, a negaţioniştilor şi chiar a criminalilor. Linşajul mediatic în cazul lui Garcea de la Vacanţa Mare ar putea fi dat drept exemplu în cărţile de manipulare ieftină.

10. Asaltul pe micile ecrane a specialiştilor agreaţi de OMS, fani ai isteriei Covid, s-a produs în paralel în ignorarea medicilor ”conspiraţionişti” (vezi cazul profesorului universitar Vasile Astărăstoae). Poveştile de groază din secţiile ATI au deschis jurnalele de ştiri.

11. Ministerul Sănătăţii a rezervat spitalele doar pentru pacienţii Covid, cu consecinţe greu de estimat în legătură cu înrăutăţirea stării de sănătate în rândul bolnavilor cronici. S-au oferit bonusuri cadrelor medicale din spitalele Covid, astfel încât eventualele voci critice să fie înăbuşite încă din faşă.  

12. ONG-urile atât de vocale în perioada #rezist au căzut la datorie. Nu au găsit absolut nimic de criticat în legătură cu deciziile gruvernului Orban. Activiştii luptei anti-corupţie s-au dat la fund, au dispărut ca prin minune. La fel fanii Gretei Thunberg şi cei afiliaţi mişcărilor progresiste #metoo, LGBT, BLM ş.a.m.d. Societatea civilă a fost răpusă de noul coronavirus încă din startul pandemiei. RIP – Rest In Peace.  

13. Multinaţionalele altădată sensibile la orice decizie care le-ar putea afecta profitul au ales să tacă. De înţeles, pe undeva. Îşi permit un lock-down prelungit, mai ales că guvernul le sprijină cu infuzii de capital. Au rămas să protesteze (mai degrabă formal) reprezentanţii Horeca, artiştii şi micii întreprinzători copleşiţi de criza economică. Ca fapt divers, din consiliul director al Fundaţiei SMURD (condusă de Raed Arafat) fac parte printre alţii Frank Hajdinjak (directorul EON România) şi Emil Hurezeanu (ambasadorul României la Berlin).

14. În timp ce promovau asiduu măsurile de protecţie, politicieni ca Orban, Iohannis, Turcan sau Rareş Bogdan au fost surprinşi cu chiloţii în vine, fără măşti în spaţii închise.  

15. Ca să treacă mai repede Legea carantinei prin Parlament, s-a dublat peste noapte numărul de testări. Am aflat pe nepusă masă că nu mai sunt locuri în spitalele Covid şi secţiile ATI din Bucureşti, iar pacienţii ajung cu elicopterul în provincie. Apoi cineva ne-a spus că dimpotrivă, există locuri excedentare şi totul a fost doar o simplă minciună.  

16. A continuat şi continuă prezentarea zi de zi, la jurnalul de la ora 13, a buletinului funebru cu numărul de morţi Covid-19, cu unicul scop de a înspăimânta şi îngenunchea populaţia.

Cele de mai sus şi multe altele nu au fost şi nu sunt specifice României, cu excepţia asimptomaticilor sechestraţi în spitale. Fenomenul este unul global. Iar aici ne întoarcem la întrebarea din debutul comentariului: De ce?

Cine profită de exacerbarea dirijată a pandemiei şi de mistificările colaterale? Cine ar fi avut suficiente pârghii pentru punerea în mişcare a unui mecanism atât de complex?  

Haideţi să urmărim împreună trei direcţii: Globalizarea, Puterea şi Banii. Globalizarea se sprijină pe nişte piloni principali. În primul rând vorbim despre politicienii de stânga (mai nou, progresişti): Biden, Trudeau, Merkel, Macron şi tot ce înseamnă demnitari importanţi în Uniunea Europeană, cu mici excepţii - Ungaria şi Polonia. Sunt profitori, direct sau indirect, ai globalizării. Vedem cum multinaţionalele, în calitate de principali beneficiari ai comerţului fără frontiere, îi sprijină din plin pe aceşti politicieni. Nu în ultimul rând, mass-media şi societatea civilă reprezentată de ONG-uri (miluite de Soros şi corporaţii) pun umărul la efortul conjugat de înjghebare a statului mondial condus de guvernul unic.
Din ecuaţie nu lipsesc instituţii cu acoperire globală ca ONU, Banca Mondială sau OMS, cu precizarea că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a avut rolul principal, de primadonă, în declanşarea pandemiei, inducerea unei stări de teroare şi furnizarea procedurilor standard de reacţie guvernamentală.  

Context. Apariţia conservatorului Donald Trump a bulversat procesul globalizării, aflat în plin avânt. L-a stopat şi, mai mult, l-a pus sub semnul întrebării. A pus sub semnul întrebării inclusiv viitorul Chinei, în calitate de superputere dependentă de exporturi pe bază de mână de lucru ieftină. Trump a devenit inamicul public numărul 1 nu doar în Statele Unite şi China, ci pe întreg mapamondul dominat de progresişti (sau neomarxişti, cum preferaţi).

După multiplele încercări eşuate de decredibilizare a preşedintelui american cu sprijinul mass-media, pandemia declarată de OMS a picat într-un moment ideal, ca ultim mijloc de înlăturare a lui Trump de la Casa Albă. Raţionamentul a fost simplu: transformăm noul coronavirus dintr-un pericol relativ mic, cu mortalitate apropiată de cea a gripei sezoniere, într-un pericol uriaş, iminent, capabil să decimeze populaţia globului dintr-o suflare. Instituim carantina. Provocăm astfel o mega-criză economică şi socială capabilă să-l măture la alegeri până şi pe cel carismatic preşedinte.

Atenţie, aici nu vorbim despre o conspiraţie, despre presupuneri. Vorbim despre fapte clare, palpabile, într-un cadru bine stabilit. Iar faptele arată că atunci când ai de partea ta o organizaţie cu prestigiul OMS, politicieni de rang înalt înhămaţi la jugul globalizării şi mass-media bine susţinută de corporaţii, atunci nimic nu te opreşte să faci din ţânţar armăsar. Să stârneşti o criză globală, sanitară, socială şi economică, ca să-ţi urmăreşti scopul politic.

Multinaţionalele din Statele Unite şi Europa în combinaţie cu politicienii democraţi (şi cei afiliaţi lor în întreaga lume) au fost şi au rămas singurii capabili să urnească şi să ungă întreg mecanismul. Şi au profitat din plin la primul semn al medicilor că se poate. Că virusul are potenţial. Amintiţi-vă cât de repede s-a decis Iohannis să declare starea de urgenţă, aproape din senin, şi ce a urmat imediat după.    

Evident că Donald Trump avea informaţii despre lovitura pregătită de adversarii politici. La fel de bine ştiau şi conservatorii Jair Bolsonaro, Boris Johnson sau Viktor Orban. Însă presiunea mass-media, cu camioane de sicrie defilând pe ecranele TV, medici panicarzi şi bolnavi bulucindu-se în spitale i-a pus pe respectivii politicieni (oricum maziliţi de presă) în situaţia de a bate în retragere. Acuzaţia că ar putea trăi cu milioane de morţi pe conştiinţă l-a determinat pe Donald Trump să schimbe tonul, conştient că o parte a populaţiei a înghiţit pe nemestecate explicaţiile mass-media şi ale politicienilor interesaţi în promovarea Apocalipsei. Iar o poziţie dură, intransigentă, i-ar fi dăunat la scrutinul din noiembrie.
Lumea s-a împărţit în două. Cei speriaţi de propaganda progresistă şi cei care îşi pun întrebări. Primii susţin fără rezerve măsurile luate de politicieni, le încurajează, în timp ce ultimii le contestă. Isteria pandemiei pornită cu sprijinul politicienilor a ajuns în final să divizeze societatea. Dacă promovezi carantina, internarea obligatorie şi măsurile dure, atunci eşti progresist (sau globalist, cum preferaţi). Dacă le pui la îndoială, atunci te numeşti conservator (sau de extremă dreaptă, aşa cum te cataloghează imediat presa liberală). Doar în România situaţia stă oarecum pe dos: un partid pretins de stânga, ca PSD, s-a raliat mişcării conservatoare, în timp ce PNL, culmea, face politică progresistă, sub atenta coordonare a funcţionarilor de la Bruxelles.   

Cert este că nu-ţi trebuie microscop de mare putere ca să vezi realitatea nefardată de mass-media şi politicieni. Am fost târâţi în calitate de victime colaterale într-o criză imensă provocată cinic, cu un singur scop: dărâmarea lui Donald Trump şi repunerea pe şine a globalizării şi noii ordini mondiale, aşa cum le ştiam în mandatele lui Barack Obama.

Alegerile din Statele Unite vor aduce cu sine fie stoparea crizei, fie  adâncirea acesteia.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici