COMENTARIU Adrian Onciu: Libertatea de exprimare: Mahomed în fundul gol versus Joe Biden cu pumnul în gura presei

2245 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Libertatea de exprimare: Mahomed în fundul gol versus Joe Biden cu pumnul în gura presei

COMENTARIU Adrian Onciu: Libertatea de exprimare: Mahomed în fundul gol versus Joe Biden cu pumnul în gura presei

Provocarea musulmanilor prin publicarea caricaturilor cu profetul Mahomed de dragul libertăţii de exprimare pare a fi o neghiobie fără margini.

Desigur, mass-media are privilegiul (şi uneori obligaţia!) de a spune aproape orice. De a dezvălui fapte reprobabile, în special legate de abuzuri ale Puterii. Însă adesea jurnaliştii se autocenzurează din varii considerente: pentru a nu încălca legea pe motive de instigare la ură, homofobie, rasism etc; pentru a nu intra în contradicţie cu politica editorială impusă de patronat; pentru a nu-i afecta pe cititorii minori sau pe cei suferind de anumite boli; pentru a nu periclita viaţa unor persoane, securitatea naţională ori imaginea propriei instituţii; pentru a nu-i leza gratuit şi arbitrar pe adepţii unei religii. Şi aşa mai departe.

Când vorbim despre jurnalism se presupune că publicaţiile de satiră îşi pot permite o şi mai largă libertate de expresie. Se pleacă de la premisa că glumele, caricaturile ori pamfletele nu omoară pe nimeni. Oamenii înţelepţi, cu simţul umorului, par dispuşi să râdă chiar şi atunci când ei înşişi devin ţinta ironiei.

Săptămânalul de satiră Charlie Hebdo şi-a clamat întotdeuna apetenţa pentru critici virulente la adresa extremismului islamic, într-o ţară cu peste 5 milioane de musulmani. A tratat diverse subiecte la limita legilor franceze cu privire la incitarea la ură, cu caricaturi explicite sexual, despre lideri spirituali, neo-nazişti, papi, episcopi, rabini şi alte personalităţi religioase, politice şi din show-biz. Revista fondată în 1969 şi-a întrerupt apariţia în 1981, apoi a revenit pe tarabe din 1992, fără a avea un succes la public demn de luat în seamă. Glumele şi caricaturile din Charlie Hebdo, considerate adesea extremiste, n-au fost pe placul francezilor.

Aşa că săptămânalul de satiră a căutat scandalul cu orice preţ, din dorinţa de a-şi creşte notorietatea şi implicit tirajul.

Pe fondul atentatelor teroriste de după septembrie 2001, Allah şi profetul Mahomed au devenit ţinte predilecte de băşcălie. Jurnaliştii francezi au considerat că însăşi religia propovăduită de profetul Mohamed ar sta la baza fundamentalismului islamic jihadist.

Pentru orice observator neutru sunt evidente discrepanţele dintre civilizaţia occidentală şi cea musulmană. Motivele sunt numeroase şi nu fac obiectul acestei analize. Ne despart zeci de ani de cultură şi educaţie într-un spirit complet diferit. Însă a-i pune în aceeaşi oală pe fundamentaliştii jihadişti şi pe credincioşii de rând poate fi un demers extrem de riscant.

Avem de-a face cu valori şi tradiţii distincte. Civilizaţia creştină pare a fi într-un perpetuu declin, atacată constant şi puternic de noile ideologii progresiste. O caricatură cu Isus într-o publicaţie satirică din Istanbul ar naşte la Paris cel mult ironii şi zâmbete dispreţuitoare la adresa autorului. Nicidecum decapitări prin moscheele de pe malurile Bosforului sau explozii de bombe Molotov în Marele Bazaar.

Jurnaliştii francezi de la Charlie Hebdo au fost perfect conştienţi la ce se expun încă de la primul atac la baionetă. În 2006 publicaţia a reluat caricaturile cu Mahomed apărute într-o revistă daneză. Gestul a fost considerat un sacrilegiu, apoi musulmanii din întreaga lume s-au simţit profund răniţi după ce altă ”glumă” cu profetul Mahomed şi-a făcut loc pe prima pagină. Urmările s-au văzut în 2011, când fundamentaliştii islamici au incendiat redacţia Charlie Hebdo.  Doar un an mai târziu, Mahomed apărea gol-goluţ, în ipostaze umilitoare sau de-a dreptul pornografice, pe aceeaşi copertă a publicaţiei franceze. De data asta atacurile a doi extremişti al-Qaida, în ianuarie 2015, s-au soldat cu uciderea a 12 jurnalişti din redacţia pariziană. Guvernul francez a apărat libertatea de exprimare, chiar dacă au fost voci care au criticat aspru apetenţa jurnaliştilor de a provoca un nou scandal. Fără miză, de altfel, însă cu urmările tragice amintite.   

Scandalul ”Charlie Hebdo” a fost resuscitat în plină pandemie. Un musulman cecen l-a decapitat pe profesorul care le-a arătat elevilor caricaturi cu Mohamed, în cadrul unui curs despre libertatea de expresie. Preşedintele turc Recep Erdogan i-a recomandat omologului francez un consult psihiatric după ce Macron şi-a exprimat sprijinul pentru libertatea presei de a-l ridiculiza pe profetul Mohamed. Lucrurile au explodat pur şi simplu între Turcia şi Franţa odată cu apariţia unei noi caricaturi pe coperta revistei Charlie Hebdo: un dublu atac la preşedintele Erdogan şi profetul Mohamed, printr-un desen cu tentă sexuală, discutabil din punct de vedere al umorului propriu-zis. Rezultatul? Încă un atac terorist într-o biserică din Nisa, soldat cu trei morţi.

Edogan nu s-a sfiit să acuze Occidentul că vrea să reînceapă Cruciadele, arătându-se dezgustat de lipsa de respect la adresa profetului Mahomed.

Fără îndoială, jurnaliştii de la Charlie Hebdo ar fi avut la îndemână de-a lungul timpului multiple mijloace prin care să satirizeze fundamentalismul islamic, însă fără să-i ofenseze pe cei mai mulţi dintre musulmani. Caricaturi cu Osama bin Laden sau alţi terorişti notorii, dar şi cu lideri politici ca Recep Erdogan, Saddam Hussein sau Bashar al Assad ar fi arătat cu vârf şi îndesat că libertatea de expresie este un drept de netăgăduit. Şi poate că ar fi stârnit mai multe zâmbete decât desenul cu Mohamed în fundul gol.   

Amestecarea profetului în toată această ”afacere” sub stindardul luptei pentru libertatea de expresie s-a dovedit a fi nu doar premeditată, forţată şi lipsită de argumente, ci şi profund ofensatoare la adresa unei întregi comunităţi, oameni simpli, credincioşi, fără gânduri războinice. Şi asta ca să nu mai vorbim despre victimele inocente din rândul francezilor – un rezultat nefast al goanei jurnaliştilor după popularitate (şi tiraje) cu orice preţ.

Culmea ironiei, campania mediatică de apărare a libertăţii de expresie survine într-un moment de maximă cenzură în democraţiile occidentale. Zeci de publicaţii şi posturi de televiziune din Statele Unite (şi deopotrivă din Europa) au refuzat să preia ancheta din New York Post despre afacerile din Ucraina şi China ale familiei Biden. În loc să investigheze şi să publice informaţii de larg interes, presa s-a autocenzurat şi, mai mult, s-a transformat în avocatul lui Joe Biden. Iar Facebook şi Twitter s-au compromis definitiv prin decizia stupidă de a opri distribuţia articolului publicat de New York Post. Cenzura aplicată de cele două reţele sociale a devenit un Breaking News nici pe departe la fel de bine satirizat de ziare ca Charlie Hebdo.

Declaraţia premierului Ludovic Orban, în contextul recentei vizite de lucru la Paris, spune aproape totul despre ipocrizie şi dublu standard în materie de libertate de expresie şi cenzură: ”Am transmis solidaritatea noastră faţă de Franţa în respectarea valorilor noastre fundamentale şi importanţa unui spaţiu în care libertatea de expresie şi conştiinţă sunt apărate de violenţe şi cenzură. Atacurile la persoană împotriva preşedintelui Macron nu sunt acceptabile”.

Ultimă oră: Un preot ortodox a fost grav rănit ieri, prin împuşcare, într-o biserică din Lyon. Preşedintele Macron a postat imediat după atac un mesaj pe Twitter în limba arabă: ”Contrar multor lucruri pe care le-am văzut pe social media în ultimele zile, ţara noastră nu are nicio problemă cu vreo religie. Toate aceste religii sunt practicate liber pe pământul nostru. Nu există stigmatizare: Franţa este angajată în efortul de pace, pentru ca toţi să trăim împreună”.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici