COMENTARIU Adrian Onciu: Portretul rasistului român versus Gypsies Lives Matter

Nimic nu este alb sau negru - Nelson Mandela

3250 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu: Portretul rasistului român versus Gypsies Lives Matter
Doar Dumnezeu ştie câte cazuri George Floyd ori similare s-au petrecut şi pe la noi. Câţi poliţişti au apăsat cu genunchiul pe grumazul unor ţigani delicvenţi. Câţi dintre ultimii au încasat o bătaie soră cu moartea, înainte de-a ajunge într-o celulă de arest preventiv plini de sânge, cu oasele rupte, abia suflând. 
 
Fenomenul infracţionalităţii ţigăneşti (sau rome, dacă preferaţi) este recunoscut la nivel guvernamental. E suficient să deschidem porţile oricărui penitenciar ca să realizăm dintr-o privire că înăuntru predomină membrii anumitei etnii. Lucrurile sunt similare în Statele Unite, unde mulţi afro-americani (cunoscuţi şi ca ”negri”, potrivit scriitorului Mark Twain) au probleme cu respectarea legii. Jafurile din magazine pe fondul protestelor anti-rasism au făcut înconjurul lumii. 
 
Chiar dacă ne vine greu s-o spunem în gura mare din varii motive, în intimitate admitem că suntem ipocriţi şi puţini rasişti când vedem că de sute de ani ţiganii şi-au păstrat (în mare parte) proastele obiceiuri. Au refuzat să se integreze, au evitat să meargă la şcoală, să-şi caute un job, au ocolit legea şi deseori au încălcat-o. Nu toţi, bineînţeles. Cei mai nărăviţi dintre ei s-au organizat în clanuri de temut chiar şi pentru braţul înarmat al Justiţiei. Mulţi au emigrat după integrarea în UE, iar odată cu pandemia Covid s-au întors în România mai degrabă constrânşi de împrejurări, decât motivaţi să aplice un CV la Lidl, Kaufland sau Continental.  
 
Desigur, a-i blama la nesfârşit ar fi soluţia cea mai proastă, chiar dacă la îndemână. S-a ajuns într-un cerc vicios. Dacă-i întrebi pe cei fără niciun căpătâi, or să-ţi spună că sunt discriminaţi. Că ei au încercat să se integreze, au mers la cursuri de formare profesională, la interviuri, şi-au trimis copiii la şcoală, dar peste tot au fost respinşi brutal sau primiţi cu multă răceală. De cealaltă parte, statul s-a limitat să finanţeze ONG-uri. A rezervat locuri speciale în universităţi, a încurajat familiile de ţigani dispuse să-şi ducă odraslele la şcoli şi grădiniţe. Uniunea Europeană a simulat înţelegerea fenomenului şi a vărsat căruţe de bani în conturile unor ONG-uri. Eficienţa s-a văzut doar prin numărul de maşini scumpe pe cap de şef de organizaţie. Zeci de milioane de euro tocate mai rău ca la păcănele, teancuri întregi de proiecte devenite maculatură, kilometri de declaraţii de bune intenţii – toate s-au dovedit a fi un eşec colosal în aşa-zisul proces de integrare a etniei ţigăneşti. 
 
Incapabil să ducă la bun sfârşit (ori măcar să demareze) proiectul România Educată, preşedintele Klaus Iohannis pare lipsit de soluţii inclusiv pentru minoritatea romă. Încercarea de a-i amesteca la şcoală, în aceeaşi clasă, pe copiii ţigani cu cei majoritari s-a transformat într-un fiasco monumental. Un fiasco la fel de mare ca şcoala online din timpul pandemiei într-un cătun uitat de lume. Atât primii, cât şi cei din urmă au avut doar de pierdut. Puradeii s-au simţit discriminaţi, nedoriţi, inutili, în timp ce majoritarii au perceput o acută senzaţie că erau agresaţi. Cât despre profesori, cu greu au rezistat imboldului de a-i da afară din clase pe copiii neaveniţi.   
 
Altădată reprezentaţi la cel mai înalt nivel de politicieni carismatici ca ex-deputatul Mădălin Voicu, ţiganii au rămas cumva în bătaia vântului. Senatul adopta la finele anului trecut un proiect de lege care prevedea închisoare de la 3 luni la 3 ani pentru ”promovarea în public a unor idei, concepţii sau doctrine antiţigăniste”. Legea nu a trecut însă şi de Camera Deputaţilor. În acelaşi timp, fostul preşedinte Traian Băsescu, autorul celebrei sintagme ”ţigancă împuţită”, nu se sfia să vorbească răspicat despre reactivarea clanurilor ţigăneşti de tip mafiot. ”S-a dovedit odată în plus că bunătatea şi toleranţa românilor până la urmă le aduc prejudicii. (...) Dacă Ministerul de Interne nu intervine, e posibil ca în şase luni să ne fie frică să ieşim pe stradă”, sublinia recent fostul preşedinte.  
 
Culmea este că pe măsură ce statul se dovedeşte complet impotent în problema minorităţii rome, o seamă de ONG-uri (similare Black Lives Matter) şi politicieni de orientare neoliberală încearcă din răsputeri să facă lobby, dar nu pentru măsuri de incluziune şi integrare, ci pentru incriminarea manifestărilor cu tentă rasistă. Legea antiţigănism este cel mai bun exemplu.  
 
Cu alte cuvinte, mai bine băgăm rahatul sub preş şi pumnul în gura nemulţumiţilor (catalogaţi cu uşurinţă şi la grămadă drept rasişti), decât să găsim soluţii pe termen lung, reunite într-un plan european ambiţios. 
 
Am remarcat cu stupoare cum înţeleg democraţii americani să rezolve problema rasismului: rescriu istoria, elimină din programa şcolară scriitori celebri pe motiv că încalcă regulile corectitudinii politice, interzic difuzarea unor filme pe aceleaşi considerente, promovează forţat actori afro-americani la paritate cu cei albi, instigă la distrugerea unor statui şi la proteste violente de stradă, fac presiuni ca reţelele sociale să cenzureze anumite postări, lăsând la libera alegere a cenzorului să stabilească în ce măsură este vorba într-adevăr de rasism sau de ceva absolut inofensiv. ONG-uri asociate protestelor violente de stradă (şi sponsorizate de firme ca Pepsico, Apple, Cisco ş.a.) au cerut, vehement, pur şi simplu desfiinţarea poliţiei! Consilierii municipali din Minneapolis deja au votat propunerea demnă de cascadorii râsului, fără a şti deocamdată ce vor pune în loc.  
 
O parte dintre cei 200 de milioane de americani albi din Statele Unite (reprezentând 72% din populaţie) încurajaţi de politicieni ca Joe Biden sau Bernie Sanders, de intelectualii şcoliţi de Soros şi de mass-media neoliberală, au început să aibă sentimente de vinovăţie doar pentru că au altă culoare a pielii decât minoritatea oprimată. S-au simţit obligaţi să îngenuncheze pe străzi şi să-şi ceară scuze că se bucură de ”white privilege”. Dacă lucrurile continuă să evolueze în aceeaşi direcţie, în curând albii privilegiaţi din Statele Unite vor trebui să-şi pigmenteze pielea ca să poată ieşi din case fără să ţină capul plecat.
 
Ca de obicei în ultima vreme, trendurile americane cu iz democrat traversează oceanul spre Europa în doi timpi şi trei mişcări. Dovadă protestele ”spontane” de solidaritate cu afro-americanii brutalizaţi de poliţişti. Aşa că n-ar fi deloc exclus ca astfel de abordări extremiste să ajungă şi în România, cu trimitere la problema aşa-zisului rasism manifestat faţă de ţigani. Gypsies Lives Matter, de ce nu? ONG-urile, anumiţi politicieni şi bună parte din mass-media îşi freacă deja mâinile. Abia aşteaptă. Statui ale unor poeţi ca Eminescu, romane ale scriitorilor rasişti în fapte sau doar aluziv, în vorbe, filme critice sau doar incorecte la adresa etniei, ar putea avea aceeaşi soartă ca în America. 
 
Trăim vremuri interesante. Cei dintre noi care am prins şi perioada de dinainte de 1989 găsim, din păcate, din ce în ce mai multe similitudini cu epoca de tristă amintire. 
 
p.s. Unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei din adolescenţă, Marin, era un ţigan vesel, talentat la fotbal şi plin de umor. După ce o perioadă ţinusem chitara cumpărată de-ai mei pe post de mobilă, i-am oferit-o lui Marin (şi el la fel de novice ca mine). În câteva luni cânta parodii după piese celebre, iar după o perioadă l-am văzut, plin de uimire, cum exersa partituri extrem de complicate. Un autodidact. Ne-a făcut mare plăcere să ne întâlnim după vreo 20 de ani. Dacă l-aş revedea, sunt convins că s-ar simţi jenat de ce vede la televizor şi citeşte în presă. Dar nu în sensul pe care l-ar intui Justin Trudeau, Klaus Iohannis sau Angela Merkel.  

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici