COMENTARIU Lelia Munteanu: Ayureasca de pe Dâmboviţa

44 la sută dintre români sunt analfabeţi funcţional (cu 2 la sută mai mult de când preşedintele Iohannis şi-a lansat proiectul România Educată). Vreo 15,3 la sută pricep ce citesc, dar nu pot să se exprime, iar restul de 40,7 la sută sunt iluminaţi. 

Altfel de se explică dorinţa de a ajunge la extaz şamanic, practicată într-un luxury wellness clinic din Stăneştii Dâmboviţei.

Aici a fost aclimatizată (era să zic aculturată) ayahuasca, sub protecţia internă a unui profesionist: fostul chestor principal de poliţie, şef al DGPI, astăzi un adevărat Padrinho (un Năşic), cum se zice în zona superioară a fluviului Orinoco.  

What the fuck is ayahuasca? O băutură psihotropă neaoşă din Amazonia, care facilitează vracilor şi ucenicilor acestora starea de „dilatare a conştiinţei” şi, ca urmare, comunicarea cu lumea de dincolo. Ce înseamnă, în inima pădurii tropicale, lumea de dincolo? Sinele oglindit în natură. (În Stăneştii de Dâmboviţa, lumea de dincolo e la Răcari).

Ayahuasca, în locul unde se practică, acolo unde papagalii sunt albaştri, conduce la viziune şi extaz. Direct la miração. În Stăneşti, unde papagalii sunt tărcaţi, ayahuasca, servită probabil cu roaba, ca la petrecerile de cocalari, conduce la wellnes (eliberarea din spaţio-temporal, prin scuturarea buzunarelor).

Ayahuesqueroşii de pe Dâmboviţa, aşezaţi şi ei în cerc, trec dintr-o lume într-alta, ies din propriul trup ca boabele de mazăre din păstaie, dar numai după ce nişte curaderos mioritici le-au făcut ceea ce îmbuibaţii numesc „detox” (şpriţul de ayahuasca, zisă şi „vinul sufletelor”, e atât purgativ cât şi depurativ).

Ce observ: că pe la noi, p-acilea, ignoranţa e drumul cel mai sigur către iluminare.