COMENTARIU Lelia Munteanu: Ne-evreii din Israel, un subiect electoral redeschis de ultrareligioşi

Regele Bibi se află într-o vizită de lucru la Kampala. Va încerca, probabil, să obţină deportarea refugiaţilor africani intraţi ilegal în Israel, oploşiţi în sudul Tel Aviv-ului, care nu beneficiază de nici un drept, nici măcar de muncă, pe care nici o ţară nu-i vrea.

(Surse care se pretind bine informate, consideră că vizita premierului are drept scop stabilirea unui dialog indirect cu Iranul. E semi-aberant).

Imaginea de mai sus e la sosirea pe aeroportul Entebbe – un loc evocator pentru israelieni şi pentru Netanyahu în mod special. Acolo a fost ucis, în 1976, fratele său Yoni, care conducea una dintre cele mai curajoase operaţiuni de salvare a unui avion (102 pasageri din 106) deturnat de aripa teroristă a Frontului Popular de Eliberare a Palestinei.

Vizita în Uganda durează o zi, iar la întoarcere Bibi s-ar putea să facă o escală la Addis Abeba. Mai există aproximativ opt mii de etiopieni evrei în ţara lor şi câteva sute de mii deja în Israel. Ultrareligioşii consideră că legătura acestora cu iudaismul e foarte slabă şi nu-i acceptă nici astăzi pe cei care au venit în urmă cu douăzeci de ani. A-i mai aduce şi pe ceilalţi opt mii de etiopieni pentru a-şi reîntregi familiile ar înseamna să i se dea apă la moară lui Muhammad Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, care a lansat idea că în Israel nu sunt, de fapt, prea mulţi evrei, şi deci majoritatea iudaică nu e deloc clară. Concluzia vicioasă a lui Abbbas e că nu are motive să recunoască Israelul ca stat evreu. Liderul palestinian îi are în vedere şi pe cei ajunşi pe Pământul Sfânt din fosta Uniune Sovietică, în urmă cu mai bine de zece ani. Parte dintre aceştia sunt  evrei cam cum e şi Putin – au, adică, un bunic evreu. Conform Rabinatului, condiţia de a fi recunoscut ca evreu este ca bunica şi fiica bunicii - mama – să fie evreice.

Subiectul ne-evreilor din Israel e deschis din când în când de către ultrareligioşi. Acum o săptămână, numărându-şi potenţialele voturi,  

un rabin nu foarte isteţ (mai există şi excepţii), a reamintit că în ţară există cel puţin un milion şi jumătate de creştini şi asta a inspirit declaraţia lui Abbas. A apărut şi o poziţionare a lui Avigdor Lieberman, care a conchis că, pentru el, cine face armata şi plăteşte taxe e evreu (evident, politicianul a ţintit un potenţial electorat pentru alegerile din 2 martie). 

Apropo de activismul lui Netanyahu: azi-dimineaţă, pe Canal 13, s-a propus ca oricine aspiră la postul de prim ministru ar trebui, înaintea campaniei electorale, să fie condamnat penal, nu contează din ce motiv. „Aşa vom avea un demnitar dedicat trup şi suflet poporului, care rezolvă într-o lună ce n-a făcut un mandate întreg”. Sunt însă nedrepţi cu Bibi. El, cu sprijinul lui Trump, a făcut enorm în ultimul mandat. Problema e că aproape tot ce a făcut riscă să se întoarcă împotriva israelienilor, începând cu statutul Ierusalimului de capitală „unică şi indivizibilă”.