COMENTARIU Lelia Munteanu: Profa de prosteală

Ministrul Educaţiei, Monica Anisie, postează azi-noapte pe contul său de campanie un straniu lamento, care începe ca o demisie: „Nu mai înţeleg nimic din tot ce se întâmplă în jurul meu!". Însă de la pragraful doi până la ultimul semn de exclamare nu e decât o ofuscare de divă care citeşte, după concert, impresiile spectatorilor. 

Nu pot să nu recunosc abilitatea profesoarei de limbă şi literatură română, dovedită în toate intervenţiile sale publice, de a învârti un lexic de câteva sute de cuvinte şi zero idei.

„Orice intenţie bună este interpretată de toţi cei fără de greşeală! Oameni de bine, nu am ce zice! Toată lumea critică, nimeni nu vine cu soluţii! Aştept soluţii, dacă au!". Nici un minister, mai cu seamă în vreme de molimă, mai cu seamă ministerul Educaţiei, nu se conduce cu bune intenţii şi fără soluţii.

Şi suspinele autovictimizante continuă pe paragrafe întregi...

„Orice aş face nu e bine! Şi cine spune asta? Cei fără de greşeală!". Greşeală? În demnitatea pe care o ocupă, care îi cere să găsească soluţii pentru deschiderea şcolilor (pe pantă dinţată, înaintea celei de-a doua cocoaşe, cum îi place să spună ministrului Nelu, gânditorul de la Sănătate), greşeala se numeşte crimă. (Oricâţi ţapi ispăşitori s-ar strădui să identifice, nu va scăpa de co-responsabilitatea pentru potenţialele victime).

Doamna Monica Cristina Anisie (cacofonia nu-mi aparţine) are astăzi, 11 septembrie, o singură preocupare: că nu e apreciată. (Prin iunie, relaxată - ca şi când ziua de 14 septembrie ar fi fost eliminată din calendar prin Ordonanţă de Urgenţă - alegea sloganuri de campanie - foto).

Îi întreb pe elevii de care profa susţine că-i e dor: ce-ar fi fost dacă Mihai Viteazu, după bătălia de la Călugăreni, ar fi aşteptat cronicile turceşti?