COMENTARIU Sorin Avram. Emma de România

Globul pământesc este împânzit de Emme cu taţi români sau mame românce care fac performanţă în medicină, în cercetare şi în arhitectură sau care îşi fac treaba cu profesionalism ca bone ori ca lucrătoare în industria textilă sau în agricultură. Nu se ştie ce s-ar fi întâmplat cu aceste fete dacă părinţii lor ar fi rămas în ţară. Poate că nu ar fi reuşit să-şi aleagă calea corectă în viaţă ori poate că ar fi întâlnit tot felul de piedici care le-ar fi obligat să renunţe la visul lor de a face carieră într-un anumit domeniu. Însă, dacă toate Emmele s-ar întoarce acum în România, ţara noastră ar arăta mult mai bine şi ar fi privită cu interes şi luată în serios în plan mondial. Totuşi, e mai bine ca fiecare să-şi vadă de drumul pe care soarta i l-a desenat. E foarte bine să continue să facă performanţă acolo unde sunt şi să fie un fel de ambasadori ai ţării părinţilor lor decât să se se mute într-un loc pe care nu îl cunosc şi pe care poate că nu l-ar înţelege. Este profitabil pentru toată lumea ca aceşti copii mari să-şi vadă de treaba lor şi să rămână cu amintirea plăcută a vacanţelor petrecute în România şi a mirosului prăjiturilor făcute de bunicii de-aici.

La ruperea coaliţiei, atunci când premierul Florin Cîţu spunea că va informa Uniunea Europeană şi pe partenerul nostru strategic că USR-PLUS s-a aliat cu un partid extremist, AUR, am stat de vorbă cu un român stabilit în Statele Unite ale Americii şi l-am întrebat cum a tratat presa de acolo situaţia din România. A tratat-o cu spatele, nescriind nici măcar un rând despre războiul politic din ţara care se dă partener strategic cu Statele Unite. În State, mi-a spus cel cu care am discutat, România înseamnă şi acum Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi uneori Gică Hagi. Şi înseamnă, mai nou, Simona Halep. Acum înseamnă un pic şi Emma Răducanu.

Felicitări şi mulţumiri, Emma, şi succes tuturor Emmelor, oriunde s-ar afla!