COMENTARIU Sorin Avram: În timp ce dumneata vorbeai, domnule Iohannis. De astă dată cu preşedintele Bulgariei

Zboară avioanele de la Bruxelles la Kiev şi de la Kiev la Tel Aviv, de la Washington la Kiev şi de la Kiev la Paris, avioane în care oficiali şi consilieri întorc problema atacului Rusiei împotriva Ucrainei pe toate părţile. Sună telefoanele de la Kiev, Paris, Berlin, Londra, Washington şi Varşovia, telefoane la care răspund oficiali care dezbat chestiuni legate de geopolitică şi economie, de Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, China, India, Germania, Franţa, Rusia, America Latină, Africa, Australia şi de la capăt.

Între timp, avioane cu oficiali americani şi europeni aterizează şi la Bucureşti. Dar nu pentru a-i întreba ceva pe oficialii noştri, ci pentru a-i bate pe umăr şi a-i felicita să sunt şefi peste o ţară plină de oameni primitori.

Astăzi, unul din cei doi co-preşedinţi ai coaliţiei de guvernare, fostul prim ministru Florin Cîţu, spunea că nu poate fi vorba despre o renegociere a PNRR. O spunea de faţă cu preşedintele PPE, Manfred Weber, ca să fie sigur că acesta va merge la Bruxelles şi va spune că România stă în continuare cuminte în banca ei şi că dacă are nevoie cineva de făcut curat prin casă poate suna oricând la Bucureşti. Asta, în loc ca Bucureştiul să fie acum la masa unde se iau deciziile importante şi să spună că o fi România o ţară degrabă săritoare în ajutorul altora, dar pentru asta ar trebui să primească şi ea ceva: o intrare în spaţiul Schengen, nişte fonduri consistente pentru acoperirea găurilor făcute de problema refugiaţilor şi altele.
Pe ai noştri nu-i întreabă nimeni nimic, pentru că politica externă şi diplomaţia românească nu contează. Nu contează nici măcar acum, când este vorba despre un conflict la graniţa de nord a Ţării.

În timp ce alţii fac şi desfac, preşedintele României, Klaus Iohannis, vorbeşte şi el. Însă, o face la Bucureşti cu preşedintele Bulgariei, Rumen Radev, un alt personaj care nu contează decât poate printr-un cartier al Sofiei. În timp ce alţii schimbă lumea, preşedintele României vorbeşte cu preşedintele Bulgariei, cu consilierii săi, cu Nicolae Ciucă şi, poate, cu Florin Cîţu, Marcel Ciolacu şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Rareş Bogdan. Şi mai vorbeşte Klaus Iohannis ca televizorul în rarele sale apariţii televizate, atunci când cu un profesionalism rar întâlnit, reuşeşte să nu spună nimic, dar cu ”n” mare.

În rest, Klaus Iohannis tace atât de adânc încât spui că tăcerea sa ar putea atinge cu degetele ei invizibile Groapa Marianelor.