COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Apă chioară şi vrăjeală...

Oraşul ăsta, Bucureşti este al meu şi eu sunt al lui.

Îl cunosc cu bune şi cu rele, dar despre cele rele nu-mi place să vorbească alţii.

Las’ să vorbim numai noi, cei care suntem de pe-aici.

Un prieten de-o viaţă, crescut şi el în Centru, pe Magheru, zicea că el se simte mândru că e român tocmai pentru că există bulevardele astea minunate din Bucureşti, Bălcescu, Magheru, Ana Ipătescu, actual Lascăr Catargiu.

Ştim amândoi oraşul, în special Centrul, ca pe propriile buzunare, de la Athenee la Inter, ori la Berlin sau Cina, Ambasador sau Lido, ori chiar până la Pescăruş.

Mă rog, nu sunt ele instituţii de cultură, dar ne-au învăţat de toate. Şi bune şi rele.

Aşa am ajuns „băieţi de oraş”. Unii mai buni, alţii mai puţin…

Aseară, am făcut o plimbare prin centrul oraşului ca să mă umplu de bucuria podoabelor luminoase din Centru.

Pentru că cine ştie, la anul s-ar putea ca edilii actuali să ne refuze plăcerea asta nevinovată, din motive, sanchi, de economie.

De altfel, unul dintre primarii actuali, şi-a arătat limitele şi a anunţat că el nu va cheltui bani pentru luminile de sărbători.

De parcă sărbătorile astea le-ar aduce de-acasă de la mămica lui…

Nici primarul general nu a fost departe de un asemenea gest, care ne-ar fi arătat cât de trist poate fi Bucureştiul cu nişte trişti la butoane.

În sfârşit, bine că totuşi au aprins luminile instalate deja de cei de dinainte.

Şi asta a fost o treabă bună. Dacă ar fi rămas pe trişti, probabil că le-ar fi aprins de Paşti.

N-ar fi fost rău nici aşa. Ar fi fost doar, stupid.

Cu stupidul însă ne-am obşnuit, din păcate.

Ori, chiar pare că a devenit comun gândirii multora.

Suficienţi încât să-nghită pe nemestecate, vrăjeli ca aia cu apa caldă.

Domne, votaţi-l pe cutare, că vă dă apă caldă şi căldură.

De a doua zi, chiar !

Ba, o candidată zicea pe afişul ei electoral, că ea a intrat în politică pentru că nu avea apă caldă.

Io-te, ăsta da, motiv !

Mă-ntreb ce-o face acum, „după”, cum ar veni, că tot fără apă caldă şi căldură a rămas, chiar dacă „al ei” a fost votat. O ieşi din politică ?!

Mă uimeşte naivitatea, în general.

În particular, sunt uimit de felul în care oamenii se lasă prostiţi de politicieni, unii chiar insipizi, inodori şi incolori.

Bun, lasă-i aşa terni, dar de-ar fi măcar, competenţi. N-ai să vezi….

În schimb, sunt foarte creativi, expresivi şi nonşalanţi când e să mintă, să înşele, să parvină.

Nimic nu e mai important decât să te prostească şi minutul ăla din cabina de vot, să i-l dai lui. Cu vot cu tot…

După ce te-a ars, hai pa, cărel că ne-apucă trenu’, nu-l mai vezi.

Păi, apa caldă, căldura, aia de pe afişe, aia de-a doua zi, aia cu aburii de fericire, cum facem ?!

Prietene, mai vorbim peste vreo trei ani, c-acu’ sunt prins cu covidu’, cu traficu’, cu d-astea.

Lasă-mă deci, du-te la lighean, că te caut eu…

Cu toate astea, eu continui să-l iubesc pe Mitică al Bucureştilor.

Pe cel autentic…