COMENTARIU Valeriu Şuhan: Să mori cu dor de viaţă

Am citit nişte statistici şi am turbat de furie.

Media zilnică a morţilor în urma nenorocitului de cancer sub diversele sale forme, mult prea multe, era anul trecut, de 142.

Astăzi când vorbim, media zilnică a celor care au murit din cauza cancerului, s-a triplat.

Indiferent de unde te-ai uita, această creştere extraordinară a celor care au plecat dintre noi suferinzi fiind de cancer, te năuceşte.

Sigur, imediat, vine întrebarea, de ce ? Care e motivul pentru care atât de mulţi oameni s-au prăpădit. Există vreo cauză medicală obiectivă, o accelerare bruscă a evoluţiei bolii,  e vreo greşeală, sau ce Dumnezeu poate să cauzeze o asemenea creştere ?

Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de tragic prin ticăloşia rezultată.

Spitalele în România, foarte multe dintre ele, sunt închise. Punct şi de la capăt.

Spitalele din România, foarte multe dintre ele, sunt închise.

Ele sunt închise pentru că ne păzim de coronavirus. Bun, dar pe oamenii ăştia suferinzi i-am comandat la moarte ? Ei nu mai pot să trăiască pentru că ne e frică de ticălosul cel mic ?

Gândiţi-vă numai la faptul că în România sunt aprox. 500.000 de cazuri diagnosticate cu cancer. Jumătate de milion de oameni au nevoie de ajutor medical, de servicii medicale de specialitate, de asistenţă.

Oamenii ăştia nu cer pomană, nu, nici pe departe, ei au plătit de-a lungul vieţii lor contribuţii la asigurările medicale de stat. E cât se poate de justificat din partea lor ca acum când sunt la necaz, să pretindă să fie trataţi şi îngrijiţi.

Mii de operaţii au fost amânate, tratamentele de asemenea, iar rezultatul e că zilnic, mor de trei ori mai mulţi oameni. De trei ori ! Absolut îngrozitor !

Sigur, se mai adaugă cei cu alte patologii la fel de grave, sau dacă nu, oricum cauze de morbiditate, (am început să urăsc cuvântul ăsta), care au fost lipsiţi de un drept fundamental, dreptul la sănătate la care Statul e obligat prin Constituţie.

E obligat pe dracu’, pentru că Statul, reprezentat prin guvern, a cârmit-o într-un mod abject.

Am tot scris în comentariile pe care le-am făcut de la declanşarea nebuniei Covid-19, că Guvernul României într-un avânt de şmecherie, a suspendat respectarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

De ce au făcut asta ? Pentru a deroba de la obligaţia corelativă dreptului la sănătate al cetăţeanului. În continuare, de ce ? Pentru a nu răspunde pentru această teribilă crimă.

Când a făcut asta Guvernul României ? Pe 18 Martie a.c., adică la două zile după instaurarea stării de urgenţă de către preşedintele aceleiaşi Românii.

Adică , mai pe şleau, ce şi-a zis guvernul, mă nene, păi ăştia, adică bolnavii, o să ne ceară socoteală pentru că nu le-am asigurat serviciile şi asistenţa medicale, o să ne cheme în judecată şi-am îmbulinat-o, plătim de ne sar ochii.

Ia, hai să fim noi mai iuţi de mână că oricum avem treabă cu măştile, căştile, băştile,  şi să notificăm noi că ne cerem afară din convenţia aia şi-i lăsăm cu ochii-n soare.

Ei bine, fix aşa au făcut. Au suspendat respectarea convenţiei, şi au condamnat la moarte mii de oameni.

Acum, dacă prostia ar durea, i-am identifica repede pe ”bolnavi” că ţipă. Ar fi şi mai bine dacă şi nesimţirea ar durea şi ea.

Atât că, acea convenţie prevede că un stat semnatar poate notifica suspendarea respectării ei în doar două situaţii expres prevăzute, în caz de război şi în caz de pericol iminent de dispariţie a naţiunii. Atât !

Păi ce-aţi făcut, ”fraţilor” ?! Suntem în război şi n-am aflat încă sau suntem în pericol iminent să dispărem ca naţiune?! Nu, nu ne aflăm în nici unul dintre aceste cazuri, slavă Domnului. Ca urmare, eu cred că lipsa lor dă un temei suficient pentru atacarea în justiţie a acestei ticăloşii. O să vedem.

”Vreau să subliniez în mod expres: Guvernul a luat cele mai bune măsuri, a luat măsurile care au dus la o răspândire foarte limitată a acestei epidemii.”

Acesta este un citat dintr-o declaraţie de presă a Preşedintelui României.

Fără comentarii.