COMENTARIU Valeriu Şuhan: Unde ne sunt copiii, bă ?! (II)

Acum două zile, am scris pe tema copiilor români dispăruţi şi traficaţi pe aiurea.

Ca urmare, am primit tot felul de semnale.

Unii că hâr, alţii că mâr.

Ba, unii chiar, mrrr....

Ceea ce am scris este susţinut cu cifre şi fapte pe care mi le-aş fi dorit combătute raţional, cu argumente concrete.

Aiurea, au fost doar comentarii orgolioase, subiective, dar şi pe lângă subiect.

Atunci, nu am avut suficient spaţiu pentru a dezvolta pe tema cauzelor care au determinat situaţia dezastruoasă în materie.

Nici acum nu am, dar încerc să mai completez.

Oricum, nu am să mă refer la cauze ce ţin de domenii în care nu am experienţa necesară, sociologie, psihologie ori politică.

Sigur, nu-ţi trebuie experienţă deloc, pentru a constata lipsa totală de eficienţă în materie, când afli că s-au elaborat planuri de măsuri complet formale.

Cel mai evident exemplu îl constituie Strategia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, 2018-2022.

Ea s-a „implementat” glorios, prin lipsa totală de acţiune. Din 2018 până acum, nu s-a făcut nimic din ceea ce prevedea strategia aia.

Apă de ploaie. Praf în ochi. Vrăjeală prin prosteală.

Ceea ce e sigur, e că din 2019, nu se mai ştie nimic despre peste 400 de copii.

Carne fragedă, pradă a satrapilor celei mai josnice mafii, cea a traficanţilor de carne vie

Cum, unde, când, de ce, sunt întrebări la care poliţia nu poate răspunde.

Ruşinos, dar şi ticălos.

Ruşinos, nu are sens să detaliez de ce.

Ticălos, pentru că ani de zile, zeci de ani de fapt, poliţia a fost lăsată de izbelişte, de politic dar şi de cei care au condus-o, în marea lor parte.

Puţini, foarte puţini au rămas de-a lungul acestor ani, şefii de poliţie care au dovedit chemare pentru meseria asta, oameni pregătiţi cu adevărat.

Sistemul de învăţământ, formal şi anacronic, împins în mod tâmp spre a deveni o fabrică de doctorate de către inşi fuduli, ignoranţi şi ipocriţi, stă la originea incompetenţei care domină „sistemul”.

Selecţia şefilor s-a bazat mai degrabă, pe simpatii, cumetrii, încuscriri politice, slăbiciuni vinovate, dovedind lipsă de responsabilitate şi viziune.

Din această cauză, unităţi mari şi importante de poliţie, au ajuns a fi conduse de foşti şoferi, de exemplu.

Nu în ultimul rând, au fost prea mulţi miniştri de interne care au înţeles doar să se dea cu girofare şi antemergător prin oraş, dar profesional, au lăsat poliţia într-un declin continuu.

De exemplu, ministrul ăla cu „branconajul”, a desfiinţat la propriu, posturile comunale de poliţie.

„Rezultatele” se văd. Vi le spun oamenii care locuiesc acolo.

Dintre copiii dispăruţi şi traficaţi, îndrăznesc să avansez ideea că mare parte provin din mediul rural.

Actualul ministru de interne are altă mare realizare. A înfiinţat poliţia animalelor, pentru încadrarea căreia a creat o sută şi ceva de funcţii.

Comparaţia e dureroasă. Pentru victimele traficului, sclavi inocenţi, dar şi pentru noi.

Aşa încât, pentru cei cu hâr şi cu mâr, dar şi pentru cei cu mrrrr, rămâne întrebarea:

Unde ne sunt copiii, bă ?!