INTERVIU Specialistul în comunicare Antonel Neculai, în dialog cu Adrian Onciu: „Doar cei aflaţi la putere îşi rezervă dreptul de a spune care este adevărul”

1312 afişări
Imaginea articolului INTERVIU Specialistul în comunicare Antonel Neculai, în dialog cu Adrian Onciu: „Doar cei aflaţi la putere îşi rezervă dreptul de a spune care este adevărul”

Interviu cu Antonel Neculai, specialist în comunicare. Gălăţean de origine, Neculai a plecat definitiv în Statele Unite în 2006, unde printre altele a fost profesor în cadrul Coastal Carolina University, din Carolina de Sud. Acum are propria afacere, o agenţie de relaţii publice şi online marketing bazat pe inteligenţă artificială.

Adrian Onciu: În România (şi nu numai) se foloseşte des următoarea judecată cu valoare de axiomă: dacă nu eşti specialist, în speţă epidemiolog, nu ar fi normal să-ţi dai cu părerea despre pandemia de Covid-19. Comunicarea în acest caz ar trebui să fie apanajul exclusiv al medicilor epidemiologi? Iar dacă specialiştii se contrazic, în cine să avem încredere? În cei care apar mai des la televizor?

Există un motiv bine intemeiat pentru a descuraja participarea la dialog a oamenilor de rând. Sunt “aprobate” să contribuie la discurs doar două categorii de persoane: anumiţi medici şi anumiţi specialişti în comunicare si PR ce au rolul de a controla naraţiunea.

Oamenii de rând sunt descurajaţi să participe la discuţie deoarece dialogul (sau dezbaterea) are loc preferenţial pe canalele de social media. Algoritmii acestor platforme sunt insensibili la conţinut, nu detectează caracterul de adevăr sau minciună a afirmaţiilor făcute. Singurul lucru pe care îl sesisează este volumul conversaţiei. Cu cât creşte volumul, cu atât mai multă viralitate capată conversaţia. De aceea strategia aplicată este de izolare a postărilor ce pot genera comentarii opuse naraţiunii oficiale şi descurajare a conversaţiei făcute de oamenii de rând.

Pentru a promova naraţiunea oficială sunt angrenaţi doar acei medici a căror poziţie corespunde versiunii dorite. De foarte multe ori cei aflaţi în poziţii de conducere în organizaţiile medicale (structuri guvernamentale, spitale, grupuri de cercetare etc) sunt aliniaţi politicii oficiale datorită sistemului de filtrare la nivelul organizaţiei respective. Nu “corespunzi”, nu faci carieră. Acest grup de medici si specialişti aliniaţi sunt prezentaţi ca şi autoritate supremă, de necontestat. Ei devin unicul sistem de referinţă aprobat, adevărul suprem.

Având în vedere faptul că emoţiile puternice alimentează conversaţii aprige, ce conduc la creşterea viralităţii şi a nivelului de expunere a opiniilor în dezacord cu mesajul oficial, promotorii cenzurii preferă ca postările pe platformele de social media şi mesajele publicate online pe diverse forumuri de discuţii sau bloguri să fie adresate nu de către medici sau epidemiologi, ci de către specialişti în comunicare şi PR. Ultimii au capacitatea de a dezamorsa emoţiile şi a calma discuţia, limitând astfel viralitatea şi gradul de expunere a mesajelor “contra”.

Adrian Onciu: Aţi postat un comentariu în engleză pe pagina de Facebook a Alinei Bârgăoanu, decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA, expert în analiza şi combaterea dezinformării, coordonator al campaniei de comunicare pentru vaccinare. Ce v-a determinat s-o faceţi?

Am urmărit în timp cum specialiştii în comunicare contribuie la conversaţie doar de partea naraţiunii oficiale. La început am atribuit aceast lucru naturii intrinseci a relaţiilor publice, de a prezenta versiunea oficială a unei organizaţii. Lucrurile au evoluat însă rapid către o sprijinire ideologică a cenzurii. Doamna Alina Bârgăoanu a păstrat până la un moment dat o poziţie destul de echilibrată. Ca expert în analiza şi combaterea dezinformării a avut de-a lungul timpului argumente solide legate de impactul negativ al “fake news”.

Atitudinea s-a schimbat în momentul în care a devenit vârful de lance, coordonatorul campaniei de comunicare pentru vaccinare. Din acel moment am constatat o încercare de justificare academică a cenzurii, deghizată sub eticheta de “responsabilitate publică”.

În numele “interesului public” orice părere în dezacord cu naraţiunea oficială, lucruri ce ar trebui dezbătute public, sunt penalizate. Iar cei ce îndrăznesc să devieze de la linia oficială sunt atacaţi într-un efort de a fi anulaţi ca şi sursă de informare. Ca reacţie, am decis să dezvălui strategiile şi tacticile utilizate în speranţa că cititorii vor fi expuşi la un punct de vedere diferit şi vor avea câteva idei nealiniate propagandei oficiale.

Adrian Onciu: Specialiştii în comunicare, dar şi cei de talia doctorului Anthony Fauci, au făcut în mod constant trimiteri la ”studii” şi la ”ştiinţă” pentru a-şi justifica punctele de vedere. Care este diferenţa dintre ”ştiinţă” şi ”ştiinţism”?

În ştiinţă, întrebările sunt binevenite, ideile alternative sunt preţuite şi temerile sunt explorate. În ştiinţism (credinţa excesivă în puterea ştiinţei), întrebările nu sunt binevenite, ideile alternative sunt respinse şi îngrijorările sunt ignorate.

Să nu uităm de multitudinea de studii publicate în anii 50, care “demonstrau” că fumatul nu este dăunător plămânilor.

Există numeroase studii ale unor cercetători cu reputaţie ce contrazic datele utilizate de oficialităţi sau de către experţii din structurile oficiale precum Dr. Fauci. Însă toate studiile cu rezultate neconvenabile, ce nu agrează măsurile de izolare, sunt fie ignorate, fie discreditate prin acţiuni de relaţii publice.

Adrian Onciu: În Statele Unite, dar şi în Europa, există o preocupare crescândă pentru eliminarea fake-news-urilor de pe reţelele sociale. Însă adesea acestea se confundă cu opiniile (cum au fost multe dintre postările lui Donald Trump). Ca să nu mai vorbim despre comentariile cu tentă satirică. Cum ar putea reţelele sociale să decidă ce este publicabil şi ce nu (în special în cazul postărilor cu tentă politică) fără a fi acuzate, pe bună dreptate, de cenzură şi partizanat?

Răspunsul este simplu: nu este rolul reţelelor de socializare să filtreze mesajele, să joace rolul de “Ministry of truth”. De cele mai multe ori este greu să stabileşti adevărul “adevărat” întrucât multe acţiuni sunt aduse în faţa publicului nu prin prezentarea în direct, irefutabilă, ci prin mărturii din partea unor pioni ce au interes în respectiva informaţie expusă ca fapt (vezi cazul ofiţerului de poliţie Brian Sickinck şi minciuna promovată ca fapt de către publicaţia New York Times).

Autorităţile spun că libertatea de exprimare (the freedom of speech) se aplică doar spaţiului public, nu şi firmelor private. Lucrurile sunt însă diferite pentru reţelele de socializare: acestea au acceptat să beneficieze de protecţia legală (să nu poată fi date în judecată pentru afirmaţii publicate pe acele platforme sociale) oferită de paragraful 230 din “Communication Decency Act”, iar în schimb să nu fie tratate ca publicaţii (“publisher”).

Aceasta presupune să nu se angreneze în filtrarea mesajelor. Cu alte cuvinte, protecţii legale în schimbul neimplicării în conţinut (cu excepţia pornografiei, a mesajelor de natură teroristă etc). Cât timp vor să beneficieze de protecţie legală, platformele de socializare nu trebuie să decidă ce este publicabil sau nu. Dacă vor sa aibă puterea de a lua aceasta decizie, trebuie să devină responsabile în faţa legii pentru tot ceea ce apare pe acea platformă.

Adrian Onciu: Unii specialişti în comunicare, în special cei din anturajul Puterii, se străduie să găsească cele mai bune metode de a demonta ”conţinuturile înşelătoare, imprecise, inexacte”. Cu alte cuvinte fake-news-urile, chiar dacă ele sunt în realitate doar opinii, nu fapte. Pentru a nu viraliza astfel de mesaje, considerate a fi dăunătoare de către autorităţi, specialiştii recomandă pur şi simplu ignorarea lor. Aşa cum mass-media americană a ignorat, spre exemplu, legăturile familiei Biden cu afacerişti din China şi Ucraina.

Ignorarea nu este acelaşi lucru cu suprimarea informaţiei. Cazul dat ca exemplu a constituit o acţiune de suprimare. A avut loc o coordonare între canalele mass-media sub conducerea campaniei politice a unuia dintre candidaţii la preşedinţie. Demontarea conţinuturilor înşelătoare se face prin informare, prin dezbatere.

Părinţii responsabili, ca să fac o paralelă, abordează cu copiii lor subiectul sexualităţii la adolescenţă. Evitarea subiectului este la fel de neproductivă ca şi cenzurarea informaţiei şi prezentarea de alternative confortabile precum barza sau dansul insectelor. Greşeala autorităţilor constă în crearea unui vid informaţional legat de anumite aspecte ale pandemiei, precum efectele negative psihologice, sociale şi economice, reacţiile adverse negative şi pericolele reale ale vaccinarii etc. Acest vid informaţional a fost ocupat rapid şi eficient de către informaţiile imprecise, inexacte, şi de către teoriile conspiraţioniste.

Adrian Onciu: Postarea actorului Dragoş Bucur (”Nu port mască şi nu mă vaccinez”) a stârnit mii de comentarii pe Facebook, pro şi contra. Mass-media nu a ratat ocazia de a-l pune la zid pe ”rebel”. În acest caz comunicarea actorului a fost catalogată drept un îndemn lipsit de responsabilitate, care ar pune în pericol viaţa altor cetăţeni. Ar fi trebuit Dragoş Bucur să se autocenzureze? Vorbim aici despre o opinie în spiritul liberei exprimări sau un îndemn clar la încălcarea legii?

Una din strategiile de limitare şi eliminare a mesajelor neconfortabile este falsa etichetare a opiniei ca şi îndemn la acţiune. Acest lucru este o reacţie în urma fricii pe care cenzorii o au faţă de calitatea de “influencer” a persoanei respective. A te autocenzura ar însemna din această perspectivă să nu mai poţi exprima dorinţe şi preferinţe personale. Iar asta limitează enorm libertatea de exprimare.

A comunica “responsabil” ca influencer ar însemna, dacă acceptăm perspectiva oficială a responsabilităţii faţă de public, să nu poţi comunica decât în linia versiunii oficiale. Orice deviere ar fi considerată ca şi acţiune iresponsabilă, căci ar fi o invitaţie la acţiune pe o linie diferită de cea oficială. Cu alte cuvinte: eşti influencer, nu comunici decât versiunea oficială, altfel te descalifici în spaţiul public.

Dacă nu poţi combate un influencer la nivel ideatic, atunci e mai eficient să îl distrugi, să îi contrazici autoritatea morală de exprimare prin a-l prezenta ca şi pericol public. Ba mai mult, după cum se poate observa din reacţia la mesajul lui Dragoş Bucur, există încercarea de distrugere a caracterului persoanei (“character assassination”) – o altă metodă de care cenzorii sunt îndrăgostiţi.

Adrian Onciu: Cum comentaţi asaltul mediatic şi comunicarea din timpul pandemiei (incluzând aici mass-media, politicieni, specialişti, influenceri)? Ar fi fost binevenit un ton mai moderat? Sau poate unul şi mai aspru, mai apocaliptic? Ce efect va avea asupra populaţiei pe termen lung?

Asaltul mediatic a fost planificat, controlul informaţional nu s-a petrecut natural, organic. Acest lucru se datorează impactului uriaş pe care măsurile luate în timpul pandemiei le au asupra populaţiei. Aceste “măsuri totale” necesită un control total. Iar ultimul se obţine printr-un efort intens, neobosit de propagandă pro-măsuri şi cenzurare a informaţiei ce poate discredita calitatea sau intenţia deciziilor.

Un ton moderat ar fi făcut loc comunicării ne-aliniate versiunii oficiale. În joc se află credibilitatea şi legitimitatea politicienilor şi a grupurilor de interese ce sprijină clasa aflată la conducere. Tonul apocaliptic este utilizat din când în când ca şi canal de exprimare a strategiei de “scare tactics”. Acest lucru a condus la pierderea credibilităţii necesare gestionării unor situaţii critice. Pe termen lung, se va crea o degradare a încrederii în autorităţile publice şi în mesajul lor, ce poate duce la adevărate catastrofe. Vor veni momente când informaţia va fi critică, însă nu va căpăta atenţia necesară.

Adrian Onciu: Citez dintr-o postare de-a dumneavostră pe Facebook: ”Asistăm la cenzurarea comunicării. Doar autorităţile aflate la putere îşi rezervă dreptul de a declara care este adevărul”. Ce putem face noi, simpli cetăţeni?

Aşa cum afirma Părintele Galeriu, “ignoranţa este un păcat foarte grav”. Ca simpli cetăţeni avem datoria de a ne informa bine. Trebuie să ascultăm comunicarea oficială, dar să luam totul cu o doză de neîncredere sănătoasă. În prezent ne aflăm într-o situaţie delicată pentru cetăţeanul de rând datorită deteriorării peisajului comunicaţional. Piaţa publică de idei trebuie restaurată. În mod normal ar fi bine să folosim surse multiple şi diverse de informare, însă în realitate cenzura a eliminat multe dintre aceste surse alternative de informare corectă, obţinând un rezultat contrar dorinţei iniţiale: a făcut loc canalelor ce promoveaza informaţii false şi teorii conspiraţioniste.

Autorităţile trebuie să recapete încrederea populaţiei, dar nu prin acţiuni pure de relaţii publice, ci prin efortul constant de a comunica date corecte, adevărate, fără parţialitate. Autorităţile trebuie să înveţe să accepte şi informaţiile neconfortabile, adevărurile dure şi să comunice onest cu populaţia. Iar factorii de decizie să aibă maturitatea şi tăria de a-şi asuma responsabilitatea deciziilor – bineînţeles, având grijă ca deciziile să fie luate în interesul real al populaţiei, şi nu deghizate ca să acopere pura incompetenţă ori interese economice sau politice.

A recunoaşte o greşeală este o măsură a maturităţii şi cea mai rapidă cale de refacere şi corectare.

Cenzura şi blocajul informaţional nu sunt măsuri potrivite pentru perioada de criză reprezentată de pandemie. Comunicarea a devenit mult prea complexă în peisajul tehnologic din ziua de azi şi singura soluţie eficientă este adevărul nepartizan, participarea la conversaţie deschisă şi eliminarea ignoranţei prin încurajarea unei pieţe publice de idei bazată pe principii sănătoase.

Un interviu de Adrian Onciu

…………

Gălăţean de origine, Antonel Neculai a absolvit Facultatea de Mecanică din Galaţi în 1995. Cum industria era în cădere liberă, a fost nevoit să-şi schimbe domeniul de activitate, devenind unul dintre membrii echipei fondatoare a Biroului de Relaţii Publice al Electrica Galaţi. A obţinut Masteratul în Comunicare şi Relaţii Publice la SNSPA Bucureşti în 2003 şi a lucrat timp de 3 ani ca specialist în Relaţii Publice la Biroul de Marketing şi PR al Camerei de Comerţ si Industrie a României. A emigrat definitiv în Statele Unite ale Americii în 2006 împreună cu familia. Antonel a predat ca profesor de Comunicare şi Relaţii Publice timp de 4 ani la Coastal Carolina University în Carolina de Sud, unde locuieşte şi in prezent. A renunţat la cariera academică în favoarea statutului de antreprenor, deschizându-şi propria agenţie de relaţii publice şi online marketing bazat pe inteligenţă artificială. Între timp, Antonel a devenit profesionist în inteligenţa artificială şi agenţia sa a devenit IBM Business Partner. A publicat o serie de articole în reviste de specialitate din Romania şi SUA.

“Motivul pentru care am emigrat, deşi atât eu cât şi soţia aveam locuri de muncă bune, a fost viitorul copilului nostru. Am vrut să opresc lanţul generaţional de sacrificiu: părinţii mei au trăit în comunism, eu am trăit în comunism şi apoi în haosul post-comunist. Nu am vrut ca şi copilul meu să îşi trăiască viaţa afectat de aceeaşi clasă politică nevolnică şi să adopte un sistem de valori mutilat”.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici