COMENTARIU Adrian Onciu | Cine pe cine şantajează în războiul Uniunea Europeană vs Ungaria şi Polonia?

Supărare maximă la Bruxelles. Ungaria şi Polonia încă rezistă presiunilor, în ciuda campaniei mass-media de denigrare a liderilor Viktor Orban şi Jarosław Kaczyński.

7866 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Adrian Onciu | Cine pe cine şantajează în războiul Uniunea Europeană vs Ungaria şi Polonia?

COMENTARIU Adrian Onciu | Cine pe cine şantajează în războiul Uniunea Europeană vs Ungaria şi Polonia?

Uniunea Europeană se află într-un moment de cotitură. Vrea să profite din plin de urmările pandemiei ca să-i pună la punct pe indisciplinaţii clasei. Şi să conducă oile rătăcite la turmă. Textul refrenului este simplu: Vă dăm bani cu condiţia să dansaţi pe muzica noastră. O ştiţi bine, muzica neoliberală. Sau progresistă, cum vreţi să-i spuneţi. Tot un drac.

Iar dacă voi, ungurii şi polonezii, nu aveţi nevoie de bani, măcar lăsaţi-ne să-i ajutăm pe italieni, pe spanioli, pe bulgari, pe români, pe sărmanii cetăţeni europeni loviţi crunt de nemilosul Covid-19 (recunosc, aici mi-au dat lacrimile!). 

Sigur, niciun politician sau birocrat de la Bruxelles nu ar admite că de fapt vorbim despre alinierea la ideologia oficială. Ar fi prea lipsit de subtilitate. Aşa că eminenţele cenuşii ale Uniunii Europene au inventat o sintagmă atotcuprinzătoare: respectarea statului de drept.

Dacă-i întrebi pe români, imediat fac legătura: Da, normal, cum să nu! Ştim despre ce-i vorba! Liviu Dragnea şi Ordonanţa 13. Noaptea ca hoţii. Presiunile asupra Justiţiei. Asta înseamnă încălcarea statului de drept.

În realitatea sintagma ”respectarea statului de drept” poate fi tradusă oricum doreşte Angela Merkel. Sau Ursula von der Leyen. Sau oricare lider de la Bruxelles supărat pe Orban şi Kaczyński. Nu există în tratatele europene o explicaţie clară, obiectivă, unanim acceptată. Aşa că lucrurile depind de monitorizările unor ONG-uri teoretic independente, însă practic influenţate decisiv de banii filantropului Soros şi ai Uniunii Europene. Rezultatele respectivelor monitorizări, în atari condiţii, pot fi doar foarte subiective. Adică în deplină concordanţă cu cerinţele finanţatorilor.

Modalităţile prin care birocraţii de la Bruxelles continuă să şantajeze Budapesta şi Varşovia capătă forme diverse. Sunt brutale, fără ocolişuri, lipsite de menajamente. Dacă prin absurd demersurile acestor politicieni şi argaţi din mass-media ar putea fi strânse într-un dosar penal, închisorile s-ar umple peste noapte.

De pildă Dacian Cioloş, liderul francofil al Renew Europe, ameninţa guvernele din Ungaria şi Polonia încă din luna octombrie: ”Este inacceptabil ca cei care intenţionează să submineze statul de drept să fie gata să ţină ostatic fondul de relansare. Întregul nostru edificiu juridic european se clatină atunci când unul dintre guvernele noastre le pune botniţă judecătorilor şi creează un climat de frică şi control. (...) Libertăţile noastre civile, libertatea presei şi pluralismul se află sub o presiune imensă”.

Aceeaşi presiune imensă au încercat să pună, de partea cealaltă, instituţiile media arondate Bruxelles-ului. Iată câteva titluri sugestive: ”Ungaria şi Polonia blufează. Angela Merkel ar trebui să-şi joace toate cărţile”, ”Preşedinta CE acuză Ungaria şi Polonia de şantaj”, ”Donald Tusk cere excluderea Fidesz din PPE”, ”Polonia şi Ungaria, şantaj la Europa”, ”E timpul ca bluful Ungariei şi Poloniei să fie expus”, ”Europa trebuie să ţină piept Ungariei şi Poloniei”, ”Va ieşi Polonia din UE? Polexit, un scenariu de coşmar” ş.a.m.d.

Un cititor deloc obişnuit cu dedesubturile politicii europene la nivel înalt ar putea crede că guvernanţii din Ungaria şi Polonia sunt adevăraţi criminali, insensibili la tragediile milioanelor de cetăţeni loviţi de pandemie. Şi că joacă poker la cacealma cu Bruxelles-ul, având în mână cărţi foarte slabe, desuete, ca naţionalismul, susţinerea familiei tradiţionale şi a Bisericii creştine.

Conservatorii unguri şi polonezi au devenit indezirabili în Uniunea Europeană. Şi asta nu de ieri, de azi. Iar pandemia Covid-19 s-a nimerit să fie oportunitatea ideală pentru alinierea fără comentarii la politicile impuse de Bruxelles. Lucrurile se desfăşoară după tiparul binecunoscut, aplicat cu mare acurateţe şi în cazul preşedintelui Trump: atacuri ale mass-media printr-o serie de fake-news-uri, construirea şi întreţinerea imaginii de policieni autocraţi, dictatori şi rasişti, intervenţia ONG-urilor şi a activiştilor care luptă din răsputeri pentru ”domocraţie, incluziune, şanse egale, salvarea planetei şi multiculturalism”.

Condiţionarea acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept se vrea a fi cireaşa de pe tortul luptei cu derapajele din Ungaria şi Polonia. Dar şi un avertisment dur pentru cetăţenii şi politicienii altor state membre UE. Toată lumea trebuie să priceapă un lucru extrem de simplu. Uniunea Europeană a trecut demult de stadiul de piaţă comună. A devenit (sau este pe cale să devină) o confederaţie. O voce unică la nivel de politică externă. Cu Parchet propriu, poliţie proprie, servicii de informaţii şi, pe viitor, armată capabilă să rivalizeze cu NATO. Orice guvern de dreapta, conservator, pe modelul celor din Ungaria şi Polonia, nu este binevenit în această confederaţie. Este considerat un corp străin până la viitoarele alegeri capabile să schimbe regimul odios, în concordanţă cu ideologia agreată la Bruxelles.

Guvernele de la Varşovia şi Budapesta văd în acest mecanism de condiţionare un instrument de sancţionare arbitrar şi abuziv, cu caracter politic. Ungaria se teme, pe bună dreptate, că va fi penalizată pentru măsurile ei împotriva migraţiei ilegale, a ONG-urilor finanţate de Soros şi a propagandei legată de identitatea de gen, în timp ce Polonia se află în conflict cu instituţiile europene pe tema reformelor judiciare şi a minorităţilor LGBT.

Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernămând de la Varşovia, spune că respectarea statului de drept ar fi echivalentă cu pierderea suveranităţii, atât cât a mai rămas din ea. În opinia acestuia, Uniunea Europeană ar fi un proiect stângist, condus de ideologi cu idei puţine, în încercarea deloc ascunsă de a transforma Germania într-un hegemon continental. ”Germania nu ne poate vorbi nouă de statul de drept. Germania nu a plătit nici măcar un euro pentru ultimele sale lecţii pe care ni le-a dat despre domnia legii în Polonia”, a declarat europarlamentarul Patryk Jaki, referindu-se la ocupaţia Poloniei de către Germania Nazistă în Al Doilea Război Mondial.

La rândul său, şeful guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, spune că politicieni germani ca Martin Schultz sunt ipocriţi când susţin că Ungaria ar trebui să fie recunoscătoare în calitate de beneficiar de fonduri europene: ”Schulz şi mulţi alţi germani se comportă de parcă ar da bani ţărilor mai sărace, de parcă ar fi contributori net. De fapt, este taman invers: ei sunt beneficiarii unui sistem economic european numit piaţă unică. Nu fac decât să returneze celorlalte state membre, prin intermediul bugetului Uniunii Europene, o parte din profiturile produse pe piaţa unică, iar mare parte din aceşti bani ajunge, oricum, tot la ei. (…) Această aşa-zisă supremaţie germană se datoreză faptului că noi, spre deosebire de ei, am fost jefuiţi în mod constant de comuniştii sovietici, timp de 45 de ani”.

Pe de altă parte, atât oficialii polonezi, cât şi cei unguri, deşi consideră absurdă o eventuală ruptură de Uniunea Europeană, refuză să cedeze şantajului de la Bruxelles. ”În Europa am ajuns la o situaţie mai gravă decât în comunism”, crede Przemyslaw Czarnek, ministrul Educaţiei din Polonia.

Presiunile Comisiei Europene asupra Poloniei şi Ungariei continuă chiar în clipa în care citiţi aceste rânduri. Se vorbeşte tot mai des despre găsirea unor soluţii alternative, a unor înţelegeri interguvernamentale între celelalte 25 de state, astfel încât pachetul de 1.800 de miliarde de euro pentru următorii şapte ani să poată fi împărţit prin ocolirea procedurilor standard. 

Acum se va vedea dacă Polonia rămâne o naţiune independentă în comunitatea europeană sau dacă va fi înrobită instituţional şi politic. Nu este vorba de statul de drept, ci de sclavie instituţională şi politică”, a afirmat şi Zbigniew Ziobro, ministrul polonez al Justiţiei.

Drept răspuns la observaţiile celor două ţări, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, crede că situaţia ar trebui rezolvată în justiţie. Mai precis la Curtea Europeană de Justiţie, o instituţie cu un generos buget alocat de Bruxelles. Altfel ”absolut independentă”, dacă aţi sesizat ghilimelele. ”Acolo ne rezolvăm problemele juridice. Nu pe spinarea a milioane de europeni care aşteaptă cu disperare un ajutor, în mijlocul unei crize profunde. Le datorăm o reacţie promptă celor care, pentru binele nostru, au fost nevoiţi să închidă temporar restaurantele şi companiile, inclusiv în Polonia şi Ungaria”, a tunat şefa executivului european, în stilul populist al răposatului Corneliu Vadim Tudor. Doamna Leyen ştie foarte bine că Ungaria şi Polonia s-ar lupta în instanţă cu morile de vânt. De altfel încă din aprilie 2020 judecătorii Curţii Europene de Justiţie au decis că cele două ţări (ca şi Cehia, de altfel) au încălcat legislaţia europeană prin refuzul cotelor obligatorii de migranţi.

Ca un făcut, interesele majore ale liderilor UE coincid cu cele ale filantropului globalist George Soros, acuzat de implicare în politicile interne ale unor ţări prin intermediul ONG-urilor şi investiţiilor directe în politicieni, jurnalişti, magistraţi şi activişti. La fel ca în cazul demolării lui Donald Trump, miliardarul Soros nu se sfieşte să intervină în forţă acolo unde conservatorii sunt la putere. ”UE nu îşi poate permite să facă compromisuri cu privire la regulile statului de drept. Modul în care va răspunde provocării ridicate de Orbán şi Kaczyński va determina dacă supravieţuieşte ca societate deschisă, fidelă valorilor fondatoare”, scrie Soros într-un comentariu apărut pe blogul Forumului Economic de la Davos – în fapt, un adevărat rechizitoriu la adresa premierului Viktor Orban, plin de indicaţii preţioase în sprijinul opoziţiei din Ungaria şi a liderilor de la Bruxelles.

Pentru ca bugetul multianual să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021 este nevoie ca şefii celor 27 de state membre să-l aprobe la summitul din 10-11 decembrie, astfel încât Parlamentul European să-l poată vota până la sfârşitul anului.

Negocierile sunt în toi, peste doar câteva zile se va lua o decizie. Pentru ambele tabere va fi greu, dacă nu imposibil să cedeze fără daune majore.

Cele două părţi aflate în conflict pretind, fiecare cu propriile argumente, că sunt victimele unui şantaj.

Ungaria şi Polonia se tem că îşi vor pierde bruma de suveranitate, în timp ce liderii de la Bruxelles nu vor să scape printre degete oportunitatea deschisă de pandemie şi spun că viitorul UE ar putea fi compromis – într-atât de importantă ar fi condiţionarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. Însăşi ideea de coeziune şi de acceptare a unor valori comune ar fi spulberată, iar un evetual succes al ”oilor rătăcite” le-ar sufla în pânze mişcărilor eurosceptice de-abia ţinute în frâu după Brexit şi cei patru ani (de coşmar) cu Donald Trump la Casa Albă.

p.s. Ultimă oră! Polonia ar fi dispusă să renunţe la dreptul de veto pe care îl exercită în legătură cu pachetul financiar al Uniunii Europene, dacă liderii UE adoptă o declaraţie anexă care să interpreteze reglementarea referitoare la statul de drept, a spus vicepremierul Jaroslaw Gowin. Rămâne de văzut dacă Parlamentul European va accepta un astfel de compromis care va micşora semnificativ plaja de sancţiuni şi va fi tradus ca o victorie a Poloniei şi Ungariei.

 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici