Localitatea din Italia cu cel mai lung nume se află în regiunea Abruzzo, provincia Pescara. Potrivit Turisti per Caso, localitatea de numește San Valentino in Abruzzo Citeriore. Numele are 30 de litere împărțite în cinci cuvinte.
Localitatea se află între râurile Pescara și Orta, într-o zonă dominată de munții Maiella și Morrone. Comunitatea are mai puțin de 2.000 de locuitori.
Pe lângă numele neobișnuit, localitatea este cunoscută și pentru peisajele sale. Poziția la înălțime oferă priveliști asupra regiunii, iar centrul istoric păstrează mai multe clădiri și monumente care amintesc de trecutul său.
Denumirea actuală a fost adoptată după anul 1863, în perioada de după proclamarea Regatului Italiei. Încă de atunci, San Valentino in Abruzzo Citeriore a fost localitatea italiană cu cea mai lungă denumire oficială.
Numele lung nu a fost doar o curiozitate. De-a lungul timpului, au existat situații în care lungimea denumirii a pus probleme sistemelor informatice utilizate de unele servicii poștale, în special în cazul plăților și tranzacțiilor.
Istoria localității începe însă cu mult înainte de formarea statului italian. Potrivit unor istorici, primele așezări organizate din zonă datează de la scurt timp după anul 1000. Locuitorii au construit fortificații pentru a se apăra de atacurile venite din exterior.
De-a lungul secolelor, localitatea a intrat sub controlul mai multor puteri și familii importante, printre care împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen și familia Orsini.
Printre principalele obiective turistice se află Catedrala Sfinților Valentin și Damian, o construcție religioasă cu origini în secolul al XII-lea. Clădirea a fost reconstruită în mare parte în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și are un turn-clopotniță cu două niveluri.
Biserica a trecut ulterior prin noi lucrări de restaurare, inclusiv după cutremurul din 1915, care a afectat puternic mai multe localități din centrul Italiei.
Un alt obiectiv important este Palazzo Farnese, aflat în partea superioară a satului. Clădirea păstrează elemente ale unei vechi fortificații, inclusiv ziduri și turnuri de apărare integrate ulterior în palatul construit în secolul al XVI-lea.
În împrejurimi există și vestigii arheologice și preistorice, care oferă indicii despre locuirea zonei cu mult înainte de apariția actualei localități.