Locuința se scumpește mai repede decât traiul în Italia: Orașul din Sud unde chiriile au explodat cu 53%, lăsând în urmă avansul din Milano

Un apartament de 100 de metri pătrați costă astăzi, în medie, 2.230 de euro pe lună la Milano. La Bari, aceeași suprafață costă 1.300 de euro, dar acolo prețul a urcat cel mai repede din toată Italia: plus 52,9% față de 2020.

Între 2020 și 2026, chiriile din Italia au crescut în medie cu 33,2%, în timp ce inflația cumulată a fost de aproximativ 20%, arată un studiu Immobiliare.it citat de QuiFinanza. Locuința s-a scumpit, așadar, mai repede decât traiul.

Perioada analizată a fost una de inflație puternică, adesea peste pragul de 2% pe an considerat normal pe termen lung. Chiriile din marile orașe au depășit-o totuși cu mult, semn al unei crize a locuințelor. Cererea e prea mare, alimentată de mutarea oamenilor din zonele interne ale țării, iar oferta e prea mică.

„Am decis să mă operez”. Papa Leon a vorbit public despre nodulul descoperit la plămân

Duminica de 25 de ore. Italia dă ceasurile înapoi, iar schimbarea vine la cea mai timpurie dată posibilă

Discrepanța lovește disproporționat o categorie critică: studenții și tinerii profesioniști. În orașe universitare mari precum Bologna sau Milano, fenomenul „camerei partajate” (posto letto) a devenit o necesitate costisitoare, prețul unui singur pat într-o cameră dublă depășind adesea 400-500 de euro pe lună, determinând proteste repetate ale studenților în fața marilor universități”.

Nordul: Milano scump, Genova în salt

În Nord, cea mai mare creștere a avut-o Genova, cu 48,1%, până la 11,2 euro pe metru pătrat. Milano a crescut cel mai puțin, cu 13,4%, dar pornea de sus: încă din 2020 avea o medie de 19,7 euro pe metru pătrat, nivel pe care astăzi doar Florența l-a depășit. Acum, la Milano se plătesc 22,3 euro. Urmează Veneția cu 15,5 euro (+25,4%), Torino cu 13 euro (+37,9%) și Verona cu 12,3 euro (+18%).

Saltul spectaculos al Genovei se explică prin proiectele majore de infrastructură feroviară de mare viteză (precum Terzo Valico), care vor conecta mult mai rapid orașul portuar de hub-ul economic Milano, transformând Genova într-o alternativă rezidențială atractivă.

Centrul și Sudul

Florența are ambele probleme: prețuri foarte mari și o creștere peste media națională. Cu 21,7 euro pe metru pătrat (+38,1%), este al doilea cel mai scump oraș din Italia. Roma ajunge la 19,1 euro (+29,9%), iar Bologna la 16,5 euro (+18,3%).

Sudul rămâne zona cu cele mai accesibile chirii. Chiar și la Napoli, cu 15,3 euro (+25,5%), prețurile sunt sub cele din marile orașe din Nord. Bari a sărit însă la 13 euro, Palermo a ajuns la 9,7 euro (+35,8%), iar Catania tot la 9,7 euro (+24,4%).

În cazul orașului Bari, explozia prețurilor este strâns legată de dezvoltarea masivă a turismului din regiunea Puglia și de conversia masivă a locuințelor pe termen lung în unități de cazare pe termen scurt (de tip Airbnb), fenomen care a sufocat oferta destinată rezidenților locali.

Doar în 2025, chiriile au urcat cu 6,4%, la o medie națională de 13,9 euro pe metru pătrat, cu Genova și Bari din nou pe primele locuri. Primele semne de încetinire au apărut în vară, la chiriile temporare de până la 18 luni din Milano și Florența. Cu 25,50, respectiv 23,30 euro pe metru pătrat, acestea rămân însă cele mai scumpe din țară.

Ce soluții există

Paolo Giabardo, directorul general al Immobiliare.it, vede două soluții: scoaterea pe piață a numărului mare de locuințe goale din Italia și construirea de locuințe noi. Ambele au limite. Multe dintre locuințele nelocuite nu se află în orașele lovite de criză, iar proiectele mari cer timp și investiții uriașe, mai ales acum, când și terenurile din zonele aflate sub presiune au prețuri peste medie.

Analiștii imobiliari atrag atenția că o parte din blocaj este alimentată și de reticența proprietarilor de a folosi contractele clasice pe termen lung (4+4 ani), din cauza legislației italiene stricte privind evacuarea în caz de neplată. Aceștia preferă în schimb contractele tranzitorii sau cele cu chirie convenită (canone concordato), care oferă avantaje fiscale (cum ar fi impozitul redus cedolare secca la 10%), dar care scurtează perioada de stabilitate pentru chiriași”.