„Credeam că mor de sete”. Își scria primele cuvinte în italiană pe braț. A venit pentru 3 luni și au trecut 23 de ani

Am venit din Techerghiol pentru 3 luni, pentru că luasem un împrumut pentru casă și trebuia plătit. M-a sunat o prietenă să mă întrebe dacă nu vreau să vin în Italia. A trebuit să pornesc a doua zi. Am pornit 3 cunoștințe, femei, fiecare cu problemele ei.

Trebuia să ajungem în Rossano (Cosenza), am greșit trenul și am ajuns în Rossarno (Reggio Calabria). Am ajuns cu întârziere, ne-a cazat și din a doua zi am început munca, la cules de măsline. Habar nu aveam cum arată măslinele, am crezut că voi culege din niște tufe mici, când colo erau doar copaci mari, mi-au nenorocit spatele.

Panică în apropierea unei stații de tramvai din Roma după explozia unei petarde. Suspectul, un tânăr de 23 de ani, a fost arestat

Stare de urgență în nordul Italiei din cauza ploilor, alunecărilor de teren și fulgerelor neobișnuit de multe

Poveste de diaspora. O româncă a plecat în Italia pentru 3 luni și a rămas 23 de ani

Îți amintești prima zi?

Da, parcă o văd și acum. Era cald, eram pe câmp și eram atât de însetată încât nu mai puteam să mă gândesc la nimic altceva. Nu știam că trebuie să-mi iau multă apă cu mine și acolo nu ne dădea nimeni. La sfârșitul zilei eram terminată. Și îmi spuneam: Dacă toate cele trei luni vor fi așa, eu nu rezist aici.

Cu limba cum te descurcai?

Nu știam o boabă de italiană. Nici măcar cuvintele simple. Pe câmp, fiecare cuvânt pe care îl auzeam mi-l scriam pe brațe. Seara, când ajungeam acasă, nici nu mă spălam imediat. Copiam toate cuvintele de pe brațe, le căutam în dicționar și apoi le învățam. Așa am început să vorbesc italiana, cu brațele pline de cuvinte.

Cum s-a născut ideea unui magazin cu produse românești?

După primele 3 luni aici bănuții se strângeau. A venit și Petre, soțul meu, după un an au venit și cei doi copii, băieți. Am adunat banii, ne-am așezat la masă și am discutat ce să facem cu viețile noastre.

Băieții noștri se obișnuiseră, nu mai voiau să se întoarcă în România. Între timp terminasem și casa la Techerghiol. Am decis atunci, la masă, că vindem casa și, la ideea copiilor, deschidem un magazin cu produse românești aici.

Trei luni au devenit 23 de ani. Cum a ajuns o dobrogeancă patroană de magazin în Italia

Care a fost cel mai greu moment cu magazinul?

Invidia. Invidia românilor. Aveau senzația că par superioară lor, că le datorez ceva. Dar nu era așa. Am muncit din greu ca să avem magazinul, tragem și acum greu ca să-l menținem. Invidia conaționalilor a durut cel mai tare.

Ce produs românesc se vinde cel mai bine?

Parizerul de pui și parizerul de porc. Mâncarea copilăriei noastre, mâncarea cea mai ieftină.

Există produse pe care le-au descoperit italienii datorită magazinului tău?

Daaaa, mezelurile. Italienii iubesc salamul românesc, mai ales pe cel care nu are foarte mult usturoi. La început veneau curioși, întrebau ce este, cum se mănâncă. Acum au preferatele lor și vin să le cumpere.

Interviu. Liliana Tapoi, românca ce aduce gustul copilăriei în Italia

Au descoperit și sarmalele și, culmea, au ajuns să le iubească. Pentru mine e o bucurie enormă să văd un italian intrând în magazin și alegând cu drag produse românești. Parcă, pentru câteva minute, cele două țări ale mele stau la aceeași masă.

Ce caută românii în magazinul tău? Hrană sau povești?

Ambele. Aș putea să scriu o carte cu poveștile oamenilor care mi-au trecut pragul. Unii vin pentru o pâine, pentru un salam sau pentru ceva ce le amintește de casă, dar ajung să-mi povestească despre viața lor, despre copii, despre dor și despre cât de greu le este uneori departe de România. Cred că, de fapt, le este dor nu doar de mâncare, ci și de o vorbă bună spusă în limba lor. Și uneori stăm de vorbă mai mult decât cumpără.

Ce îți place la stilul de viață al italienilor?

Iubirea lor pentru familie. Îmi place că se adună, că stau împreună, că își fac timp unii pentru ceilalți. Nu doar la sărbători, ci și în zilele obișnuite. Și mai ales felul în care își iubesc și își respectă mama. Pentru italieni, mama este sacră. Cred că asta m-a făcut să mă simt, în timp, și mai aproape de Italia.

De la cules de măsline la magazin propriu. Drumul unei românce în Italia

Dacă ar intra azi la tine în magazin femeia care a venit în Italia doar pentru 3 luni, ce i-ai spune?

Cred că aș privi-o câteva secunde și mi-ar fi greu să-i spun ceva. Aș vedea femeia care a venit aici cu gândul să stea doar trei luni, fără să știe limba, fără să știe ce o așteaptă. I-aș spune: Uite unde ai ajuns. Ai muncit mult, ai crescut copiii și ai construit ceva al tău. Și să știi că, într-o zi, magazinul acesta va fi mai mult decât un magazin. Va fi locul în care românii își vor găsi puțin din casa pe care au lăsat-o în urmă.

Unde e acasă pentru tine?

Aici. Acasă e acolo unde e familia mea.