Le vedem dormind pe ziduri însorite, ascunzându-se sub mașini sau așteptând răbdătoare în locurile unde cineva le aduce zilnic mâncare. Unele sunt prietenoase și se lasă mângâiate. Altele preferă să privească oamenii de la distanță.
În Italia, aceste pisici nu sunt considerate automat animale pe care oricine le poate lua acasă sau muta într-o altă zonă. Dacă fac parte dintr-o colonie felină, locul în care trăiesc poate beneficia de o protecție juridică specială.
La baza acesteia se află Legea națională nr. 281 din 14 august 1991, privind protecția animalelor de companie și prevenirea vagabondajului animalelor. Legislația regională stabilește reguli suplimentare pentru identificarea, îngrijirea și protejarea coloniilor.
Într-un material informativ oficial, Ministerul italian al Sănătății explică și cadrul mai larg al protecției animalelor, recunoscut inclusiv prin articolul 9 din Constituția Italiei.
O colonie felină este un grup de pisici domestice care trăiesc libere, fără a aparține unui proprietar individual, și frecventează în mod obișnuit același teritoriu.
Nu este obligatoriu ca animalele să trăiască într-un parc sau într-un spațiu public. O colonie poate exista și într-o curte privată, în apropierea unui bloc sau într-o zonă rurală.
Autoritatea sanitară din Valle d’Aosta explică faptul că pisicile din aceste colonii sunt, de regulă, animale teritoriale. Ele cunosc locurile în care găsesc hrană, apă, adăpost și siguranță și tind să revină în aceleași spații.
Din acest motiv, mutarea într-un teritoriu necunoscut nu este considerată o simplă schimbare de adresă. Ea poate afecta bunăstarea și supraviețuirea animalelor.
Nu în mod arbitrar. Iar faptul că terenul este proprietate privată nu anulează automat protecția de care beneficiază o colonie felină.
Regulile concrete diferă în funcție de regiune.
De exemplu, în Friuli-Venezia Giulia, legislația prevede că o colonie felină nu poate fi mutată din locul unde trăiește în mod obișnuit. Transferul într-un alt spațiu adecvat este posibil dacă există motive valabile, certificate de autoritatea sanitară, și o dispoziție a primarului.
În Valle d’Aosta, autoritățile subliniază că pisicile din colonii trebuie protejate inclusiv atunci când trăiesc pe proprietăți private, iar relocarea este supusă unor excepții clar definite.
În alte regiuni, mutarea poate fi permisă pentru protejarea animalelor sau din motive sanitare, cu implicarea administrației locale și a serviciului veterinar.
Așadar, dacă o colonie provoacă probleme într-o curte sau într-un condominiu, soluția nu este capturarea și abandonarea pisicilor într-un alt cartier. Situația trebuie semnalată autorităților competente.
În Italia există voluntari cunoscuți sub denumirea de referenti di colonia felina, persoane care se ocupă de coloniile feline și colaborează cu autoritățile locale.
Rolul lor depășește simplul gest de a lăsa un castron cu mâncare.
Potrivit autorității sanitare din Valle d’Aosta, persoanele înregistrate ca responsabili ai coloniilor trebuie să asigure hrana și apa, să urmărească starea de sănătate a animalelor și să semnaleze problemele care necesită intervenția serviciilor veterinare.
De asemenea, voluntarii trebuie să păstreze curățenia în locurile de hrănire, să îndepărteze resturile alimentare și să evite atragerea insectelor, rozătoarelor sau animalelor sălbatice.
În Valle d’Aosta, autoritățile recunosc formal rolul acestor voluntari și pot organiza cursuri de pregătire dedicate lor.
Există însă o distincție importantă: persoana care îngrijește zilnic o colonie nu devine automat proprietarul pisicilor. În această regiune, autoritatea sanitară precizează că animalele aparțin, din punct de vedere administrativ, comunei pe teritoriul căreia trăiesc.
Protecția legală nu înseamnă că pisicile nu pot fi niciodată capturate. Dimpotrivă, intervențiile veterinare fac parte din gestionarea responsabilă a coloniilor.
Unul dintre cele mai importante instrumente este sterilizarea.
În mod obișnuit, pisicile sunt capturate în condiții controlate, examinate, sterilizate și, atunci când starea lor de sănătate permite, readuse în teritoriul de proveniență.
Acest sistem urmărește limitarea înmulțirii necontrolate și prevenirea apariției unor noi generații de animale fără stăpân.
În funcție de reglementările locale, pisicile pot fi și identificate prin microcip, înregistrate și monitorizate sanitar.
În cazul animalelor grav bolnave, rănite sau aflate în pericol, pot fi necesare îngrijiri și adăpostire temporară, în condițiile prevăzute de lege.
Dacă locuiești în Italia și observi mai multe pisici fără stăpân care trăiesc permanent în aceeași zonă, primul pas este să contactezi primăria locală, serviciul veterinar al ASL sau o asociație autorizată pentru protecția animalelor.
Este posibil ca acea colonie să fie deja înregistrată și să aibă un voluntar responsabil.
Dacă nu este cunoscută autorităților, acestea pot explica procedura de semnalare, recensământ și eventuală înregistrare, potrivit regulilor regionale.
Persoanele care doresc să ajute pot întreba cum se pot implica în hrănirea, monitorizarea și protejarea animalelor.
Este important, însă, ca hrănirea să se facă responsabil, fără acumularea resturilor de mâncare și fără afectarea igienei spațiilor comune.
În cazul unei pisici rănite, bolnave sau aflate într-un pericol imediat, trebuie solicitat sprijinul serviciului veterinar ori al autorităților competente. Nu este indicată mutarea la întâmplare a animalului.
O colonie felină nu înseamnă doar câteva pisici care așteaptă mâncare în același loc. Înseamnă animale care și-au format obiceiuri, care cunosc un teritoriu și care depind, în multe situații, de oamenii ce le îngrijesc.
Legislația italiană încearcă să protejeze acest echilibru, fără a ignora problemele de sănătate publică, igienă sau conviețuire cu locuitorii.
Nu toate coloniile feline sunt gestionate perfect, iar Ministerul italian al Sănătății recunoaște existența unor dificultăți în aplicarea normelor de protecție a animalelor. Tocmai de aceea, colaborarea dintre cetățeni, voluntari, primării și serviciile veterinare rămâne importantă.
Uneori, grija față de un animal nu înseamnă să-l iei din locul în care trăiește, ci să te asiguri că poate continua să trăiască acolo în siguranță.
În Italia, unele administrații locale sprijină și financiar activitatea organizațiilor care îngrijesc animalele fără stăpân. Milano a anunțat, în octombrie 2026, un program de finanțare destinat inclusiv asociațiilor care se ocupă de coloniile feline.
Află aici, pe larg, cum sprijină Primăria din Milano organizațiile care îngrijesc animalele și ce fonduri sunt prevăzute pentru acestea.