Cea mai mică localitate din Italia se află în Lombardia, la poalele muntelui pe care Manzoni l-a descris în „Logodnicii”. Are un singur drum de acces, iar iarna zăpada o poate izola complet.
Morterone, din provincia Lecco, a rămas cea mai mică comună din Italia după numărul de locuitori, potrivit Fanpage. La 1 ianuarie 2026, în registre figurau 30 de rezidenți, cu unul mai puțin decât cu un an înainte, iar doar 11 dintre ei locuiesc aici tot anul.
Satul are o biserică, un restaurant, câteva ferme și niciun magazin. Primăria nu are angajați proprii cu normă întreagă, așa că actele sunt făcute de funcționari din alte comune, care lucrează part-time.
În anii ‘20 și ‘30 ai secolului trecut, Morterone avea aproape 400 de locuitori, împrăștiați în mici cătune, după modelul comunităților agricole alpine. Plecarea spre orașe, drumurile grele și dispariția vechilor ocupații au golit treptat satul, dar casele și ulițele și-au păstrat forma de altădată. Reperul rămâne biserica parohială dedicată Fecioarei Maria.
Primarul Dario Pesenti, avocat de 57 de ani, refuză orice fuziune cu Ballabio sau cu Lecco: „Absolut nu. Faptul că este cel mai mic sat din Italia este salvarea lui Morterone”.
În primăvară, un inginer crescut între Milano și Morterone, Daniele Invernizzi, a propus ca medicamentele să ajungă în sat cu drona. Mama lui, Vittoria, are 80 de ani și este una dintre locuitoarele satului. Drona ar putea duce între 30 și 50 de kilograme și ar ajunge în circa opt minute, însă proiectul are nevoie de aproximativ 130.000 de euro.
Cea mai mare surpriză a satului este Muzeul de Artă Contemporană în Aer Liber. Ideea a pornit în 1986, de la asociația Prietenii din Morterone și de la poetul Carlo Invernizzi. Astăzi, pe pajiști, în pădure și pe zidurile caselor se găsesc peste 40 de lucrări ale unor artiști italieni și europeni. Alte 35 sunt expuse în Casa Artei, pentru că nu pot sta afară.
Până pe 30 mai 2027, muzeul găzduiește o expoziție dedicată centenarului artistului francez François Morellet.
Satul se află la aproximativ 1.000 de metri altitudine, la poalele muntelui Resegone, descris de Alessandro Manzoni în „Logodnicii”. De aici pornesc trasee prin păduri și pajiști, printre care Poteca Marilor Copaci, prin Pădurea Regională Resegone, cu arbori monumentali și puncte de belvedere. Drumețiile duc și spre pâraie, peșteri, formațiuni stâncoase și pășuni vechi.
Singura cale de acces este drumul provincial SP63, care urcă din Ballabio prin 15 kilometri de serpentine. Când ninge abundent, drumul se închide din cauza riscului de avalanșă, iar satul rămâne izolat. Perioada recomandată pentru drumeții și ciclism este între primăvară și toamnă.