„Am lucrat 16 ore pe zi pentru 4,50 euro pe oră”. Povestea bucătarului italian care și-a dat seama prea târziu cât îl costa meseria
Povestea este publicată de Gambero Rosso și pornește de la o întrebare tot mai prezentă în industria restaurantelor: de ce tinerii nu mai acceptă anumite condiții de muncă?
Bărbatul povestește că, la începutul carierei, lucra într-o bucătărie profesională care servea între 400 și 600 de porții pe zi. Ajungea înainte de începerea oficială a turei și pleca, de regulă, în jurul orei 1 noaptea.
Programul începea dimineața, în jurul orei 9, și putea ajunge la 16 ore pe zi. Muncea cinci zile pe săptămână, iar pauzele erau scurte și uneori nici nu existau.
Mânca în câteva minute, adesea în picioare. Orele suplimentare nu erau plătite în mod obișnuit, iar zilele libere puteau fi întrerupte de telefoane și rugăminți pentru înlocuirea colegilor.
1.400 de euro pe lună păreau mulți. A făcut calculul și a descoperit că muncea pentru 4,50 euro pe oră
La 19 ani, cei 1.400 de euro primiți lunar îi păreau o sumă bună. Muncea atât de mult încât avea și puține ocazii să cheltuiască banii.
Calculul făcut ulterior i-a schimbat însă perspectiva. Raportat la cele 16 ore de muncă zilnică, venitul însemna puțin peste 4,50 euro pe oră.
Bucătarul spune că pasiunea pentru meserie poate ajunge să fie folosită pentru a justifica sacrificii tot mai mari. În timp, angajatul ajunge să creadă că programul excesiv este o etapă obligatorie pentru a reuși.
Experiența îl face să privească diferit și afirmația că tinerii nu mai vor să muncească în restaurante. În opinia sa, problema nu este neapărat lipsa dorinței de muncă, ci faptul că tinerii încep să întrebe cât din viața personală trebuie sacrificat pentru un loc de muncă.