Amatriciana, Carbonara, Gricia și Cacio e Pepe au ajuns în parohia unui preot român. VIDEO

Francisc Doboș, preot catolic și una dintre cele mai cunoscute figuri ale Bisericii Catolice din România, a rămas profund legat de Italia, țara în care a studiat timp de opt ani.

De acolo nu a adus acasă doar amintiri, ci și gustul meselor petrecute împreună, bucuria de a găti pentru cei dragi și convingerea că mâncarea poate aduce oamenii mai aproape.

Pentru el, mâncarea este însă mai mult decât un preparat: este un pretext pentru familie, întâlnire și comunitate.

În Italia, spune preotul, s-a regăsit în bucuria oamenilor de a se întâlni în jurul mesei. Prietenii și familiile mănâncă și beau împreună, iar masa devine un mod de a construi relații.

„M-am regăsit cu bucuria aceasta, întâlnirii prietenilor, a familiilor, în jurul mesei”, povestește el.

Cele mai bune paste, la o familie de lângă Lacul Bracciano

Una dintre cele mai puternice amintiri culinare vine din perioada studiilor de la Roma. Un cardinal l-a dus la Lacul Bracciano, la o familie de prieteni.

Au ajuns târziu, când restaurantul se închisese deja. Gazdele nu i-au trimis însă acasă, ci i-au pus la masă și le-au gătit.

„Nu o să uit, în veci, pasta cea mai bună pe care am mâncat-o”, își amintește preotul. Nu mai știe ce fel de paste erau, însă gustul, taverna, stilul și mai ales momentul au rămas în memoria lui.

Pentru el, nu doar mâncarea a făcut seara specială, ci gestul oamenilor care au gătit pentru ei deși restaurantul era deja închis.

Amatriciana, Carbonara, Gricia și Cacio e Pepe

Dintre preparatele italiene, patru paste au rămas preferatele sale: Amatriciana, Carbonara, Gricia și Cacio e Pepe.

Spune că acum știe să le pregătească destul de bine, chiar dacă Cacio e Pepe i-a dat mai multe bătăi de cap. „Cele patru preferate ale mele, da”, spune el.

Pasiunea pentru gătit a venit însă după întoarcerea în România. În Italia s-a bucurat mai ales de mâncare stând la masă. La București, după 2011, a început să intre efectiv în bucătărie.

A învățat primele tehnici de la un bucătar italian care lucra într-un restaurant din București. Mergea acolo când erau puțini clienți, iar bucătarul i-a arătat primele trucuri ale bucătăriei italiene.

Pastele au ajuns și în parohie

Influența Italiei a ajuns apoi în familie și în parohie.

De cel puțin două ori pe an, preotul organizează o agapă după Sfânta Liturghie. Oamenii se întâlnesc în curtea parohiei, mănâncă, beau împreună și au ocazia să se cunoască mai bine.

Iar preotul ajunge la cratiță.

Spune că, deși este la altar, „complotează” cu familia și cu frații săi, care îl ajută să pregătească masa pentru comunitate.

De altfel, oamenii s-au obișnuit cu acest ritual. Când s-a întâmplat să nu gătească el, au întrebat când își va pune din nou șorțul și le va face paste.

Pentru el, bucătăria italiană a devenit astfel o parte dintr-un mod mai larg de a fi împreună: familie, masă, credință și comunitate.

Don Giorgio, unul dintre oamenii care l-au format

În povestea italiană a preotului apar și doi mentori importanți. Unul dintre ei a fost Don Giorgio Mazzanti, preot de lângă Florența, care i-a fost profesor și mentor.

Preotul spune că Don Giorgio l-a influențat puternic intelectual și în relația sa cu Dumnezeu.

Celălalt mentor, Don Franco, l-a învățat prin propriul exemplu despre generozitate și despre importanța de a-i prețui pe cei dragi cât timp sunt în viață.