Aventuri în jurul bideului. L-a aruncat pentru că nu știa ce e. După 25 de ani în Italia, nu mai poate trăi fără bideu – Interviu

O româncă stabilită în Italia de 25 de ani a trecut printr-o asemenea experiență, cu o întorsătură amuzantă.

Înainte de a pleca din România, avea un apartament în Cluj-Napoca, pe care îl cumpărase cu tot cu bideul din baie. Nu știa exact ce reprezintă și, având nevoie de spațiu pentru mașina de spălat, a decis să îl arunce.

Mediafax: Îți amintești când ai cumpărat apartamentul din Cluj și ai descoperit că baia avea un bideu? Știai atunci ce era?

Femeia: Sincer, nu! Când am cumpărat apartamentul, bideul era deja acolo. M-am uitat la el și mi-am dat seama că nu aveam nevoie de încă un obiect în baie. Nu știam exact cum se folosește și nici nu m-am obosit prea mult să aflu. Pentru mine era ceva care ocupa loc.

Mediafax: Ce te-a făcut să renunți la el?

Femeia: Aveam nevoie de spațiu pentru mașina de spălat. Baia nu era foarte mare și trebuia să aleg între un obiect despre care nu știam mare lucru și ceva ce îmi era cu adevărat util. Așa că am scos bideul fără nicio remușcare. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că, peste ani, o să caut locuințe în funcție de existența lui, aș fi râs.

Mediafax: Practic, ai renunțat la bideu pentru mașina de spălat. Te-ai gândit vreodată că vei ajunge să regreți decizia?

Femeia: Niciodată! Eram foarte mulțumită că am câștigat spațiu. Nu aveam niciun atașament față de acel obiect. Pentru mine, povestea bideului se încheiase acolo, în Cluj.

Mediafax: Cum a fost prima întâlnire cu bideul în Italia? Ai înțeles imediat cum se folosește?

Femeia: Când am ajuns în Italia, am descoperit că bideul era peste tot. În fiecare baie există unul. La început mi se părea ciudat să văd două obiecte sanitare atât de asemănătoare unul lângă altul. Dar, treptat, am înțeles că aici este ceva absolut normal.

Mediafax: A trebuit să îți explice cineva la ce folosește sau cum se utilizează?

Femeia: Nu a fost nevoie de un curs special, dar a trebuit să mă obișnuiesc cu ideea că face parte din igiena zilnică. Când trăiești într-o țară în care toată lumea îl folosește, începi să îl folosești și tu. Ceea ce în România mi se părea inutil a devenit, în Italia, ceva firesc.

Mediafax: Când ai realizat că bideul devenise indispensabil?

Femeia: Nu a fost un moment anume. Te obișnuiești cu el, îl folosești în fiecare zi și, la un moment dat, nici nu îți mai imaginezi baia fără el. Abia când mergi în România și vezi că majoritatea băilor nu au bideu îți dai seama cât de mult ți-ai schimbat obiceiurile.

Mediafax: Te gândești să revii în România. A devenit bideul o condiție obligatorie atunci când vei căuta o locuință?

Femeia: Categoric! Dacă mă întorc, primul lucru la care mă voi uita în baie va fi dacă există bideu. Acum 25 de ani îl scoteam ca să fac loc mașinii de spălat. Astăzi, dacă nu găsesc unul, mă gândesc unde aș putea să îl instalez.

Cum a ajuns bideul să fie nelipsit din băile italienilor

Bideul nu este o invenție italiană, chiar dacă Italia este una dintre țările în care obiectul a devenit nelipsit din locuințe. Istoria sa începe în Franța, la începutul secolului al XVIII-lea, în mediul aristocratic.

Primele modele nu semănau cu obiectele sanitare întâlnite astăzi în băi. Erau niște piese de mobilier din lemn, prevăzute cu un vas detașabil, în care se turna apă. Erau folosite în dormitoare sau în camerele private, într-o perioadă în care instalațiile moderne de apă curentă nu existau în locuințe.

Denumirea vine din francezul „bidet”, cuvânt care desemna un ponei. Explicația este legată de poziția în care se așeza persoana care îl folosea, asemănătoare celei adoptate atunci când încăleca un cal.

Unul dintre cele mai cunoscute exemplare istorice a fost realizat pentru Madame de Pompadour, celebra favorită a regelui Ludovic al XV-lea. Obiectul era decorat cu ornamente sculptate și elemente din bronz aurit, fiind mai degrabă o piesă de mobilier de lux decât un obiect sanitar obișnuit.

De la obiect aristocratic la piesă obligatorie în băile italiene

Bideul a ajuns și în Italia în secolul al XVIII-lea. Un episod important al istoriei sale este legat de regina Maria Carolina de Habsburg-Lorena, care a dorit instalarea unui asemenea obiect în baia personală de la Palatul Regal din Caserta.

Popularizarea sa în locuințele obișnuite a venit mult mai târziu, odată cu dezvoltarea instalațiilor sanitare moderne.

Italia a mers chiar mai departe. Printr-un decret sanitar din 5 iulie 1975, legislația italiană a stabilit că cel puțin o baie din fiecare locuință trebuie să fie dotată cu vas de toaletă, bideu, cadă sau duș și chiuvetă.

Astfel, bideul a devenit parte a standardului sanitar al locuințelor italiene, spre deosebire de România, unde nu a ajuns să fie integrat în mod obișnuit în proiectarea băilor.