Atunci când titularul unui cont bancar italian moare, sumele existente în cont intră, în măsura drepturilor care îi aparțineau, în patrimoniul succesoral. Banii nu dispar și nu devin automat proprietatea băncii.
În schimb, accesul la ei este restricționat până când sunt îndeplinite formalitățile necesare pentru stabilirea persoanelor îndreptățite să îi primească.
Potrivit procedurilor publicate de Intesa Sanpaolo, banca blochează operațiunile aferente raporturilor bancare ale persoanei decedate după ce primește informația despre deces.
În cazul unui cont individual, blocarea privește întregul sold. Aceasta împiedică retragerile și transferurile efectuate fără respectarea procedurii succesorale.
O persoană care avea împuternicire să opereze în cont în timpul vieții titularului nu trebuie să presupună că poate continua să folosească acea autorizație după deces. În mod obișnuit, o asemenea împuternicire încetează odată cu moartea persoanei care a acordat-o.
Familia trebuie să anunțe banca și să solicite deschiderea dosarului de succesiune bancară, numit în italiană pratica di successione.
Situația este diferită atunci când contul are doi sau mai mulți titulari, de exemplu soțul și soția.
În Italia există conturi comune în care operațiunile necesită semnătura tuturor titularilor (firma congiunta) și conturi în care fiecare titular poate efectua operațiuni separat (firma disgiunta).
Conform explicațiilor Intesa Sanpaolo, în cazul conturilor comune, procedura de blocare vizează partea atribuită persoanei decedate. Cota corespunzătoare titularului supraviețuitor poate rămâne disponibilă, în funcție de tipul contului și de condițiile contractuale.
Totuși, faptul că două persoane figurau ca titulari nu dovedește întotdeauna că fiecare deținea exact jumătate din bani. Proveniența sumelor și eventualele înțelegeri dintre titulari pot avea relevanță atunci când apar dispute între moștenitori.
Prin urmare, soțul supraviețuitor nu trebuie să presupună că întreaga sumă existentă în cont îi revine automat.
Primul pas este comunicarea decesului către banca la care persoana avea contul.
În general, instituția poate solicita certificatul de deces, documentele de identitate și codurile fiscale ale persoanelor implicate, precum și acte care stabilesc cine sunt moștenitorii.
În funcție de situație, pot fi necesare:
Lista exactă depinde de bancă, de valoarea patrimoniului și de complexitatea succesiunii.
După verificarea documentelor, banca poate elibera sumele persoanelor îndreptățite, potrivit drepturilor stabilite. Unele instituții solicită semnarea documentelor de lichidare de către toți moștenitorii.
Înainte de distribuirea moștenirii, familia trebuie să stabilească valoarea sumelor și a celorlalte produse financiare deținute de titular.
Moștenitorii pot solicita băncii un document care confirmă existența raporturilor bancare și soldurile de la data decesului.
La Intesa Sanpaolo, acest document este numit lettera di sussistenza. El poate cuprinde informații despre conturi, depozite și alte raporturi financiare, inclusiv eventuale obligații față de bancă.
La Poste Italiane, documentul utilizat pentru stabilirea sumelor în cadrul succesiunii este denumit dichiarazione di credito.
Aceste informații sunt necesare atât pentru stabilirea patrimoniului moștenit, cât și, atunci când legea o impune, pentru completarea declarației fiscale de succesiune.
În Italia, declarația de succesiune, numită dichiarazione di successione, trebuie depusă, ca regulă generală, în termen de 12 luni de la deschiderea succesiunii, care coincide de obicei cu data decesului.
Procedura este gestionată de Agenzia delle Entrate și poate fi realizată online, personal sau prin intermediul unui profesionist autorizat.
Există însă o excepție importantă.
Potrivit informațiilor oficiale publicate de Poste Italiane, declarația nu este obligatorie atunci când sunt îndeplinite simultan trei condiții:
Pragul de 100.000 de euro nu se referă doar la banii dintr-un anumit cont, ci la patrimoniul succesoral relevant. De asemenea, frații și surorile nu sunt incluși în categoria rudelor în linie directă.
Chiar și atunci când declarația fiscală nu este obligatorie, banca trebuie să verifice drepturile moștenitorilor înainte de eliberarea banilor.
Moștenirea poate fi supusă impozitului succesoral italian, însă obligația de plată depinde de valoarea bunurilor moștenite, gradul de rudenie și situația fiscală a succesiunii.
În cazul soțului, soției și al rudelor în linie directă, regimul italian prevede, în general, o cotă de 4% aplicată asupra părții care depășește plafonul neimpozabil de un milion de euro pentru fiecare beneficiar.
Pentru frați și surori, cota este de 6%, cu un plafon neimpozabil de 100.000 de euro pentru fiecare beneficiar.
Alte categorii de moștenitori pot fi supuse unor cote de 6% sau 8%, în funcție de gradul de rudenie.
Aceste praguri privesc calculul impozitului și nu trebuie confundate cu limita de 100.000 de euro care poate permite scutirea de obligația depunerii declarației de succesiune.
În plus, normele fiscale italiene privind succesiunile au fost modificate începând cu 2025, inclusiv în privința mecanismului de calcul și plată a impozitului. Pentru cazurile concrete trebuie verificată legislația aplicabilă la data deschiderii succesiunii.
Faptul că un copil, un soț sau o altă rudă locuiește în România nu înseamnă că pierde dreptul de a moșteni banii aflați într-o bancă italiană.
Pentru succesiunile transfrontaliere există reguli europene comune, stabilite prin Regulamentul UE nr. 650/2012.
Ca regulă generală, succesiunea este guvernată de legea țării în care persoana decedată avea reședința obișnuită în momentul morții, cu posibilitatea ca aceasta să fi ales, în condițiile regulamentului, legea statului a cărui cetățenie o deținea.
Așadar, simplul fapt că banii se află într-o bancă din Italia nu înseamnă că toate aspectele moștenirii sunt reglementate obligatoriu de legislația succesorală italiană.
Un instrument util este certificatul european de moștenitor, care poate dovedi calitatea de moștenitor și drepturile asupra bunurilor aflate într-un alt stat membru.
Documentul este recunoscut în statele Uniunii Europene care aplică regulamentul, fără o procedură specială de recunoaștere.
De exemplu, o persoană din România care moștenește bani aflați într-un cont bancar italian poate utiliza certificatul european pentru a demonstra băncii calitatea sa de moștenitor, în condițiile aplicabile.
Acest document nu elimină însă obligațiile fiscale și nici verificările bancare necesare.
Informații oficiale despre certificatul european și succesiunile între state membre sunt disponibile pe portalul Uniunii Europene Your Europe.
Utilizarea cardului bancar sau a aplicației titularului după moartea acestuia, fără drept legal, poate genera probleme juridice și conflicte între moștenitori.
Faptul că un soț, copil sau alt membru al familiei cunoaște codul PIN ori parola contului nu îi conferă automat dreptul de a dispune de sumele respective.
De asemenea, o împuternicire bancară acordată în timpul vieții nu reprezintă, prin ea însăși, un titlu succesoral.
Procedura corectă este notificarea băncii, identificarea tuturor moștenitorilor și solicitarea eliberării sumelor potrivit drepturilor stabilite.
În cazul în care există datorii, credite sau neînțelegeri între moștenitori, este recomandată consultarea unui notar sau a unui avocat specializat, înainte de acceptarea succesiunii.
Nu există un termen unic care să garanteze eliberarea banilor în toate situațiile.
Durata depinde de completitudinea documentelor, numărul moștenitorilor, existența unui testament, eventualele contestații și procedurile interne ale băncii.
Într-o succesiune simplă, în care toți moștenitorii sunt identificați și actele sunt complete, procedura poate fi mai rapidă decât într-un caz care implică mai multe țări, moștenitori minori sau conflicte juridice.
Unele instituții bancare permit inițierea dosarului online. De exemplu, Intesa Sanpaolo oferă o procedură digitală de deschidere a dosarului succesoral, care permite transmiterea documentelor și urmărirea etapelor administrative.
Moștenitorii trebuie să solicite băncii lista completă a documentelor și să verifice eventualele comisioane de gestionare a succesiunii.
Cel mai important lucru de reținut este că economiile persoanei decedate rămân parte a moștenirii. Ele pot fi recuperate de persoanele îndreptățite, inclusiv de moștenitorii care locuiesc în România, însă numai după îndeplinirea formalităților legale și bancare.
Poate te interesează și: Italia pregătește un cont de economii de 1.000 de euro anual pentru fiecare nou-născut. Ce se știe despre propunere și cum i-ar putea ajuta pe români