Cine redă demnitatea românilor din Italia? Un italian cere scuze publice pentru anii de prejudecăți

„Rasa cea mai violentă, periculoasă, prepotentă”, capabilă „să ucidă pentru o mână de mărunțiș”. Așa îi descria pe români, în 2006, un articol din cotidianul Il Tempo, intitulat „O etnie mereu în cronica neagră”, amintește Marco Baratto într-un editorial publicat de Focus Mediterraneo.

Cum îi descria un ziar italian pe români

Același text susținea că românii sunt „acrobați excelenți”, pricepuți să intre în case pentru jafuri, iar despre femeile românce scria că își folosesc frumusețea ca să se mărite cu bărbați în vârstă, pentru cetățenie și bani.

„Dau mult, primesc puțin”. Raport despre străinii din Italia, unde românii sunt pe primul loc

Trei ani într-o rulotă, în parcarea unui bloc din Toscana. Vecinii unui român au ajuns la prefect

Mecanismul era simplu, explică Baratto: se aleg cele mai tulburătoare fapte de cronică, se șterg diferențele și se construiește un portret colectiv în care nu mai rămâne loc pentru muncă, familie și demnitate. Infracțiunile unor indivizi deveneau astfel o trăsătură a unui întreg popor. În tot acest timp, mii de familii românești munceau, plăteau taxe, îngrijeau bătrâni și își trimiteau copiii la școala italiană.

„Cui prodest?” Răspunsul ambasadorului României

Ambasadorul de atunci al României la Roma, Cristian Colțeanu, a protestat printr-o scrisoare. El a acuzat articolul că prezintă „nu o persoană, nu un grup, ci o întreagă comunitate” drept o bandă de infractori vinovată de toate relele Peninsulei. Diplomatul a amintit că printre români se află profesori, medici și antreprenori, alături de zidari, badante și muncitori. Scrisoarea se încheia cu o întrebare: „Și atunci, de ce o asemenea înverșunare? Cui prodest?”.

Tensiunile nu s-au oprit acolo. În februarie 2009, Ambasada României la Roma a cerut autorităților italiene să schimbe limbajul folosit la adresa românilor, inclusiv la nivel politic, după o serie de agresiuni împotriva conaționalilor.

Votul unanim și scuzele care lipsesc

În 20 de ani, scena politică italiană s-a schimbat profund, iar unii protagoniști ai acelei perioade au rămas în funcții importante. Cu toate acestea, nu a existat niciun moment public în care cineva să-și asume stigmatizarea comunității românești, observă Baratto.

Ironia, spune el, vine din Parlament. Legea care aprobă acordul între statul italian și Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a trecut de Camera Deputaților pe 12 februarie 2026 și a fost adoptată definitiv de Senat pe 1 iulie, devenind Legea nr. 126 din 8 iulie 2026, potrivit site-ului Senatului italian. Prima parohie ortodoxă română din Italia a fost deschisă la Milano în 1974, iar comunitatea depășește astăzi un milion de oameni, potrivit Avvenire.

Pentru Baratto, unanimitatea de azi nu șterge cuvintele de ieri. El spune că nu vrea să strice sărbătoarea celor 20 de ani de la aderare, ci să împiedice ca ea să devină amnezie. După două decenii, scrie jurnalistul, lipsesc încă două cuvinte: „chiediamo scusa”, ne cerem scuze.