Două schimbări. Ce a observat o americancă în locul unde oamenii trăiesc 100 de ani
După două luni în Zona Albastră, Casey Little Pittorru a observat două schimbări: slăbise puțin, iar pielea îi arăta mai luminoasă. Cel mai mult a contat însă pentru ea cât de limpede se simțea la minte, potrivit publicației Traveller365.
Un an greu înainte de Sardinia
Acasă, în Opelika, în statul american Alabama, Casey avea două joburi ca să-și plătească mâncarea și facturile. În același timp, își termina masteratul în consiliere psihologică. Avea și clienți care treceau prin urmările unor atacuri armate sau ale unor abuzuri grave. Voia o perioadă în care nimeni să nu depindă de ea.
Pe insulă a ajuns în 2022. Mergea pe jos șapte-opt kilometri pe zi, uneori pe munte, și stătea ore întregi lângă mare. Credea că pielea i s-a schimbat din cauza timpului petrecut afară. Despre cum s-a simțit în acele săptămâni, spune simplu: „Am avut liniște”.
De ce se trăiește atât de mult acolo
Prima Zonă Albastră din lume a fost găsită chiar în Sardinia, în satele de munte din Ogliastra, în centrul și estul insulei. Numele vine de la pixul albastru cu care demograful belgian Michel Poulain a marcat pe hartă satele în care trăiau cei mai bătrâni oameni.
Zona e neobișnuită și pentru că aici bărbații trăiesc la fel de mult ca femeile. În SUA, la un bărbat care trece de 100 de ani sunt cinci femei. În Sardinia, raportul este de unu la unu, potrivit cercetătorului Dan Buettner.
Printre cei născuți între 1880 și 1900 în această zonă, procentul centenarilor a fost de aproximativ cinci ori mai mare decât în restul Europei.
Ce îi lipsește din America
În cele două luni petrecute pe insulă, Casey l-a cunoscut pe Roberto, un sard cu care s-a căsătorit apoi. Acum are 29 de ani și un copil. Își împarte anul între Sardinia, unde stă familia lui Roberto, și Alabama, unde e familia ei. Lucrează de acasă și își face programul după orele de grădiniță ale fiului.
Diferența dintre cele două case o simte la cumpărături. În Alabama apreciază carnea de vită de la fermele din apropiere. În Sardinia mănâncă mai des pește, legume și ouă, alături de paste și pâine. Cumpără mult de la producători locali și își cântărește singură fructele la magazinul din cartier.
Spune că în Sardinia se simte mai sănătoasă și că îi place ritmul mai lent. După patru ani pe insulă, îi lipsește totuși un singur lucru din America: un magazin mare în care să găsească tot ce are pe listă.