Giulio Andreotti, de șapte ori premier al Italiei. Ce a stabilit definitiv justiția despre relațiile sale cu mafia

Giulio Andreotti a fost unul dintre cei mai puternici și controversați politicieni din istoria Republicii Italiene. A condus șapte guverne, a ocupat unele dintre cele mai importante ministere și a rămas în Parlament mai bine de șase decenii. Ultima parte a carierei sale a fost însă dominată de un proces în care procurorii l-au acuzat de relații cu Cosa Nostra. Deznodământul juridic nu poate fi rezumat corect prin formula „a fost achitat”.

Născut la Roma, la 14 ianuarie 1919, Giulio Andreotti a intrat de tânăr în cercurile politice catolice și a devenit unul dintre oamenii de încredere ai lui Alcide De Gasperi.

Nu Roma, nu Milano. Orașele din Italia unde se trăiește cel mai bine în 2026

Septembrie devine noul august pentru turiști. Căutările online care arată cum s-au schimbat vacanțele

A fost membru al Adunării Constituante, deputat începând din 1948 și, din 1991, senator pe viață. Prezența sa la vârful politicii italiene s-a întins de la reconstrucția de după război până la destrămarea vechiului sistem de partide din anii 1990.

Giulio Andreotti a condus șapte guverne italiene

Andreotti a fost de șapte ori președinte al Consiliului de Miniștri, între 1972 și 1992. Formularea nu înseamnă că a fost ales direct de populație de șapte ori, ci că a condus șapte cabinete guvernamentale distincte într-un sistem parlamentar.

A fost, de asemenea, ministru de Externe, al Apărării, de Interne, al Finanțelor, al Trezoreriei și al Bugetului. Puțini politicieni au acumulat o experiență guvernamentală și o rețea de influență comparabile.

În perioada Războiului Rece, Andreotti a devenit una dintre figurile centrale ale Democrației Creștine, partidul care a dominat politica italiană timp de aproape jumătate de secol.

A fost implicat în gestionarea unor momente dramatice, printre care răpirea și uciderea lui Aldo Moro, terorismul din „anii de plumb”, crizele guvernamentale și transformările geopolitice produse după căderea comunismului.

Imaginea sa publică era aceea a unui politician rezervat, calculat și greu de descifrat. Umorul său tăios și capacitatea de a supraviețui crizelor politice i-au consolidat reputația de om care cunoștea toate secretele puterii italiene.

Acuzațiile privind relațiile cu Cosa Nostra

În 1993, procurorii din Palermo au deschis acțiunea penală împotriva lui Andreotti, într-un dosar construit pe declarațiile colaboratorilor justiției, documente și reconstituirea relațiilor dintre politicieni, intermediari și conducători ai mafiei siciliene.

Procesul a analizat în special legăturile lui Andreotti cu politicianul sicilian Salvo Lima, exponent al curentului său din Democrația Creștină, și cu verii Nino și Ignazio Salvo, oameni de afaceri influenți și membri ai Cosa Nostra.

Acuzația a susținut că relația lui Andreotti cu mediul mafiot nu ar fi fost una accidentală sau determinată doar de activitatea oamenilor din jurul său.

Întrucât infracțiunea distinctă de asociere de tip mafiot, prevăzută de articolul 416-bis din Codul penal italian, a fost introdusă abia în 1982, faptele mai vechi au fost analizate din perspectiva participării la o asociere infracțională prevăzută de articolul 416.

Această diferență legislativă este esențială pentru înțelegerea verdictului.

Prima instanță l-a achitat în 1999

Procesul desfășurat la Palermo a început în 1995. În octombrie 1999, tribunalul l-a achitat pe Giulio Andreotti.

Hotărârea a fost pronunțată în baza articolului 530, alineatul 2, din Codul de procedură penală italian, aplicabil atunci când probele lipsesc, sunt insuficiente sau contradictorii.

Procurorii au atacat sentința. Dosarul a ajuns astfel la Curtea de Apel din Palermo, care a separat faptele în două perioade: cele petrecute până în primăvara anului 1980 și cele ulterioare.

Ce a stabilit Curtea de Apel pentru perioada de până în 1980

În mai 2003, Curtea de Apel din Palermo a ajuns la o concluzie diferită de cea a primei instanțe în privința faptelor mai vechi.

Judecătorii au considerat că, până în primăvara anului 1980, Andreotti manifestase o disponibilitate „autentică, stabilă și prietenoasă” față de reprezentanți ai mafiei. Instanța a reținut participarea sa la asocierea infracțională Cosa Nostra în perioada respectivă.

Curtea a examinat relațiile sale cu Salvo Lima, verii Salvo și conducători mafioți precum Stefano Bontate. Potrivit raționamentului instanței, disponibilitatea unui politician de o asemenea anvergură le putea întări mafioților convingerea că beneficiau de protecție la cel mai înalt nivel.

Instanța nu a pronunțat însă o condamnare. Faptele erau deja prescrise, ceea ce înseamnă că trecuse termenul legal în care răspunderea penală mai putea fi aplicată.

Pentru această perioadă, soluția juridică a fost încetarea procesului penal ca urmare a prescripției infracțiunii. Nu a fost o achitare pe fond.

Pentru faptele ulterioare anului 1980 a fost achitat

Pentru perioada de după primăvara anului 1980, Curtea de Apel a menținut soluția favorabilă lui Andreotti.

Judecătorii au apreciat că nu existau probe suficiente pentru a demonstra continuarea participării sale la organizația criminală. Instanța a analizat și măsurile antimafia sprijinite ulterior de guvernele conduse de Andreotti.

Prin urmare, dosarul a avut două soluții distincte:

• pentru faptele comise până în primăvara anului 1980, infracțiunea reținută de Curtea de Apel era prescrisă;
• pentru perioada ulterioară, Andreotti a fost achitat.

Atât procurorii, cât și apărarea au contestat hotărârea. Acuzarea a urmărit extinderea răspunderii și asupra perioadei ulterioare, iar apărarea a solicitat o achitare pe fond și pentru faptele anterioare anului 1980.

Curtea de Casație a confirmat soluția în 2004

La 15 octombrie 2004, Curtea Supremă de Casație a respins atât recursul procurorilor, cât și pe cel formulat de Andreotti.

A rămas astfel definitivă delimitarea făcută de Curtea de Apel din Palermo: prescripție pentru infracțiunea reținută până în primăvara anului 1980 și achitare pentru perioada următoare.

Curtea de Casație a explicat că stabilirea existenței faptei și a momentului în care activitatea infracțională ar fi încetat a reprezentat o etapă logică și juridică necesară înainte de aplicarea prescripției.

În același timp, Curtea Supremă nu a pronunțat o condamnare și nici nu a rejudecat integral faptele, rolul său fiind acela de a verifica legalitatea și coerența hotărârii atacate.

Formula exactă este, așadar, importantă: Giulio Andreotti nu a fost condamnat definitiv pentru participare la Cosa Nostra, dar nici nu a fost achitat pentru toate faptele cercetate. Pentru perioada de până în primăvara anului 1980, procesul s-a încheiat prin prescripție după ce instanța de apel reținuse existența infracțiunii. Pentru perioada ulterioară, a fost achitat.

Procesul pentru uciderea jurnalistului Mino Pecorelli

Andreotti a fost implicat și într-un alt proces, separat, referitor la uciderea jurnalistului Carmine „Mino” Pecorelli.

Pecorelli, directorul publicației „OP”, a fost împușcat la Roma în martie 1979. Jurnalistul scria despre politică, servicii secrete, masonerie și scandalurile care afectau instituțiile italiene.

În 1999, Andreotti a fost achitat în primă instanță. În noiembrie 2002, Curtea de Apel din Perugia a răsturnat sentința și l-a condamnat la 24 de ani de închisoare, considerându-l unul dintre comanditarii crimei.

Hotărârea nu a rămas definitivă.

În octombrie 2003, Secțiile Unite Penale ale Curții de Casație au anulat condamnarea fără trimiterea dosarului spre rejudecare. Instanța supremă a constatat lipsa unor probe adecvate privind presupusul mandat pentru omor.

În dosarul Pecorelli, Andreotti a fost achitat definitiv cu formula „pentru că nu a comis fapta”. Acest verdict nu trebuie confundat cu soluția mult mai complexă pronunțată în procesul privind relațiile cu Cosa Nostra.

Un politician rămas până la final în centrul controverselor

Giulio Andreotti a negat constant acuzațiile și a susținut că a fost victima unei interpretări deformate a activității sale politice și a relațiilor pe care un lider național le avea cu reprezentanții propriului partid din Sicilia.

Pentru susținătorii săi, a rămas un om de stat care a traversat cele mai dificile decenii ale Republicii Italiene. Pentru critici, cariera sa a simbolizat zona obscură în care puterea politică, interesele economice și organizațiile criminale au putut comunica.

Andreotti a murit la Roma, la 6 mai 2013, la vârsta de 94 de ani.

Moștenirea sa politică nu poate fi separată de hotărârile judecătorești. Nici afirmația că „a fost condamnat pentru mafie”, nici formula potrivit căreia „a fost achitat de toate acuzațiile” nu redau adevărul juridic.

Cazul său a rămas unul dintre cele mai importante exemple privind dificultatea stabilirii răspunderii penale la intersecția dintre puterea politică și criminalitatea organizată.

Știați că?

Giulio Andreotti a intrat în structurile guvernamentale la numai 28 de ani, ca subsecretar la Președinția Consiliului de Miniștri. În 1991, președintele Francesco Cossiga l-a numit senator pe viață. A continuat să participe la activitatea Parlamentului italian până aproape de sfârșitul vieții.

Poate te interesează și: Licio Gelli, omul care a construit un stat secret în interiorul Italiei. Lista cu 962 de nume care a prăbușit un guvern