Invenția unor tineri italieni ar putea schimba industria inteligenței artificiale

Inteligența artificială are nevoie de centre de date tot mai puternice, însă funcționarea acestora presupune și un consum important de resurse. Printre provocări se numără răcirea serverelor, care necesită cantități mari de apă.

O echipă din Italia propune o soluție prin care căldura reziduală a serverelor, care în mod obișnuit trebuie evacuată, ar putea fi folosită pentru a produce apă reutilizabilă.

Proiectul aparține startup-ului RBV Aqua Tech, fondat de Raffaella Binetti, în vârstă de 26 de ani, chimist și inginer nuclear formată la Politehnica din Milano, și Riccardo Valeretto, în vârstă de 25 de ani, inginer specializat în domeniul energetic. Informațiile au fost prezentate de publicația italiană La Stampa.

Cum funcționează tehnologia care transformă căldura în apă

Sistemul se bazează pe un material special, numit sorbent, care captează umezeala din aer. După ce absoarbe apa, materialul este încălzit cu ajutorul căldurii reziduale produse de servere. Apa este eliberată sub formă de vapori, care sunt apoi condensați și colectați.

Procesul ar putea permite centrelor de date să recupereze o parte din apa necesară răcirii, reducând cantitatea preluată din rețeaua de alimentare.

„Imaginați-vă un burete uriaș care captează umiditatea din aer. Doar că, pentru a elibera această apă, nu este stoarsă, ci încălzită”, explică Raffaella Binetti.

Potrivit fondatoarei, materialul poate capta umezeala chiar și atunci când umiditatea relativă a aerului este de aproximativ 35%. Pentru eliberarea apei, sistemul poate folosi căldură începând de la 45 de grade Celsius.

Astfel, energia termică produsă deja de servere ar putea fi valorificată în loc să fie pur și simplu eliminată. Apa obținută ar urma să fie reintrodusă în circuitul de răcire.

De ce au ales un material diferit

În cercetarea privind captarea apei din atmosferă sunt studiate și materialele cunoscute sub numele de MOF, structuri metal-organice capabile să rețină umezeala chiar și în condiții de umiditate foarte scăzută.

Acestea pot avea însă costuri ridicate de producție și pot fi dificil de utilizat la scară industrială. Echipa RBV Aqua Tech a ales să dezvolte un material cu o formulă proprie, concepută pentru a putea fi produs în cantități mari și la costuri controlate.

Provocarea a fost găsirea unei formule care să îndeplinească simultan mai multe condiții: să reziste la cicluri repetate de absorbție și eliberare a apei, să poată fi produsă la scară largă și să fie sigură pentru utilizarea propusă.

Potrivit Raffaellei Binetti, performanțele materialului au depășit estimările inițiale ale echipei, iar calculele economice au fost actualizate în consecință.

Cât ar putea costa un metru cub de apă

Unul dintre principalele argumente ale startup-ului este costul estimat al apei obținute prin această metodă. Echipa vorbește despre aproximativ un euro pentru un metru cub.

Tehnologia a fost testată în cadrul unei colaborări cu campusul din Lecco al Politehnicii din Milano, care a pus la dispoziție echipamente de laborator. Parteneriatul prevede și publicarea unei lucrări științifice comune.

Startup-ul a câștigat și premiul Axel Carbon Capital la competiția DigithON 2026, o recunoaștere care îi poate deschide accesul la mentorat și la evaluarea unei posibile investiții din partea unor investitori europeni specializați în tehnologii climatice.

Costul de un euro pe metru cub este, deocamdată, o estimare prezentată de echipă. Rentabilitatea tehnologiei trebuie evaluată și în condiții reale de exploatare, în special atunci când sistemul va fi integrat într-un centru de date și va funcționa la scară industrială.

Planul pentru 2027: primul proiect-pilot

În prezent, cei doi fondatori lucrează la finalizarea prototipului, concentrându-se asupra sistemului integrat de schimb de căldură, una dintre cele mai dificile componente ale proiectului.

În paralel, echipa discută cu operatorii centrelor de date pentru a obține informații despre consumul real de apă, costurile de răcire și cantitatea de căldură reziduală disponibilă.

Obiectivul este instalarea primei unități-pilot într-un centru de date până în 2027. Rezultatele obținute vor fi importante pentru a stabili dacă tehnologia poate fi extinsă și utilizată în condiții comerciale.

Soluția nu este destinată exclusiv industriei inteligenței artificiale. Potrivit echipei, tehnologia ar putea fi adaptată și altor sectoare industriale, precum industria textilă sau producția, unde există surse de căldură reziduală care ar putea fi valorificate.