Moștenești și datoriile unei rude decedate în Italia? Cum poți renunța la moștenire și când riști să plătești din propriul buzunar

Moștenești automat datoriile părinților sau ale altor rude din Italia?

Moartea unei persoane care avea datorii în Italia nu înseamnă că membrii familiei sunt obligați automat să le achite. Legislația italiană face o distincție între persoana chemată la moștenire, numită chiamato all’eredità, și persoana care a acceptat-o și a devenit efectiv moștenitor.

Potrivit Consiliului Național al Notarilor din Italia, dobândirea moștenirii presupune acceptarea acesteia. Odată acceptată fără rezerve, moștenirea cuprinde atât drepturile patrimoniale transmisibile, cât și obligațiile defunctului care pot fi moștenite.

Astfel, un copil care acceptă moștenirea unui părinte poate ajunge să răspundă și pentru datoriile acestuia. Dacă valoarea bunurilor moștenite este insuficientă, răspunderea poate afecta inclusiv patrimoniul personal al moștenitorului.

Nu toate obligațiile se transmit însă în același mod. De exemplu, sancțiunile administrative cu caracter personal, precum anumite amenzi aplicate defunctului, nu se transmit automat moștenitorilor.

De asemenea, eventualele obligații asumate separat de un membru al familiei, de exemplu în calitate de garant al unui credit, trebuie analizate distinct de regulile succesiunii.

Ce înseamnă acceptarea tacită a moștenirii și de ce poate fi periculoasă?

Una dintre cele mai puțin cunoscute reguli ale dreptului succesoral italian este că acceptarea unei moșteniri nu presupune întotdeauna semnarea unei declarații în fața notarului.

Codul civil italian recunoaște și acceptarea tacită, numită accettazione tacita dell’eredità.

Aceasta poate rezulta dintr-un comportament prin care persoana demonstrează că intenționează să exercite drepturi ce îi revin numai unui moștenitor.

De exemplu, vânzarea sau donarea unui bun care aparținea persoanei decedate poate reprezenta un act de acceptare tacită. În anumite condiții, și operațiunile asupra bunurilor succesorale sau intervențiile în proceduri judiciare pot produce același efect.

Tribunalul din Monza avertizează că persoana care a vândut, a donat sau și-a însușit bunuri succesorale poate pierde posibilitatea de a renunța ulterior la moștenire.

În schimb, simpla păstrare a unor documente, solicitarea de informații despre patrimoniu sau anumite măsuri de conservare nu echivalează automat cu acceptarea. Fiecare situație trebuie analizată în funcție de împrejurări.

Prin urmare, înainte de a retrage bani din conturile defunctului, de a vinde bunuri sau de a efectua alte operațiuni asupra patrimoniului, este recomandată verificarea consecințelor juridice.

Cum poți renunța legal la o moștenire în Italia?

Persoana care nu dorește să preia o moștenire poate face o declarație de renunțare, denumită în italiană rinuncia all’eredità.

Renunțarea trebuie formalizată printr-un act primit de un notar sau de grefierul tribunalului competent, de regulă cel din circumscripția ultimului domiciliu al persoanei decedate.

Nu este suficient ca moștenitorul să anunțe verbal familia că nu dorește bunurile sau să redacteze o declarație privată fără respectarea formei legale.

Renunțarea nu poate fi parțială. Nu este posibil, de exemplu, ca o persoană să refuze numai datoriile, dar să păstreze casa sau economiile defunctului.

De asemenea, renunțarea nu poate fi condiționată de un anumit eveniment și nici limitată la o perioadă.

După o renunțare valabilă, persoana nu dobândește calitatea de moștenitor în baza acelei chemări la succesiune și, în principiu, nu răspunde pentru datoriile succesorale.

Cât timp ai la dispoziție pentru a refuza moștenirea?

În dreptul italian, termenul general de exercitare a dreptului de acceptare a moștenirii este de zece ani de la deschiderea succesiunii, de regulă de la data decesului.

Totuși, existența acestui termen nu înseamnă că fiecare persoană poate aștepta zece ani fără consecințe.

O regulă deosebit de importantă îi privește pe cei care se află în posesia bunurilor succesorale.

Conform articolului 485 din Codul civil italian, persoana chemată la moștenire care deține bunuri succesorale trebuie, în principiu, să întocmească inventarul în termen de trei luni de la deschiderea succesiunii sau de la aflarea dreptului său succesoral.

Nerespectarea obligației poate conduce la considerarea persoanei drept moștenitor care a acceptat pur și simplu succesiunea, cu efectele corespunzătoare asupra răspunderii pentru datorii.

Există și reguli suplimentare, inclusiv un termen de 40 de zile după finalizarea inventarului pentru anumite declarații ale persoanei aflate în posesia bunurilor.

Pe de altă parte, o persoană interesată, inclusiv un creditor, poate solicita instanței să stabilească un termen mai scurt în care cel chemat la moștenire să decidă dacă acceptă sau renunță.

Din acest motiv, persoanele care locuiesc în casa defunctului ori administrează bunurile acestuia ar trebui să consulte rapid un specialist, fără să presupună că termenul general de zece ani le protejează în orice situație.

Ce este acceptarea moștenirii cu beneficiu de inventar?

Renunțarea nu este singura soluție pentru cei care nu cunosc exact valoarea datoriilor lăsate de persoana decedată.

Legislația italiană permite și acceptarea cu beneficiu de inventar, numită accettazione con beneficio d’inventario.

Prin această procedură, patrimoniul moștenit rămâne separat de patrimoniul personal al moștenitorului.

Astfel, în condițiile respectării procedurii, datoriile defunctului sunt suportate în limita valorii bunurilor succesorale, fără a fi necesară folosirea economiilor personale pentru acoperirea diferenței.

De exemplu, dacă o persoană lasă bunuri în valoare de 30.000 de euro și datorii de 50.000 de euro, acceptarea cu beneficiu de inventar poate împiedica obligarea moștenitorului la plata diferenței de 20.000 de euro din propriul patrimoniu.

Procedura necesită o declarație formală și întocmirea unui inventar al bunurilor, creanțelor și datoriilor. Respectarea termenelor și a regulilor de administrare este esențială pentru păstrarea protecției.

Potrivit Ministerului Justiției din Italia, beneficiul poate fi pierdut dacă nu sunt respectate obligațiile legale privind inventarierea.

Ce se întâmplă cu copiii dacă părintele renunță la moștenire?

Renunțarea la moștenire poate avea consecințe și pentru generația următoare.

În baza mecanismului juridic al reprezentării succesorale, copiii persoanei care renunță pot fi chemați în locul acesteia, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Aceasta înseamnă că renunțarea unui părinte nu rezolvă automat situația tuturor membrilor familiei.

Tribunalul din Bergamo atrage atenția în mod expres asupra acestei probleme, mai ales în succesiunile care includ datorii.

În cazul copiilor minori, părinții nu pot decide singuri să renunțe la moștenire în numele lor. Este necesară autorizarea judecătorului tutelar, numit giudice tutelare.

De asemenea, în dreptul italian, acceptarea unei moșteniri în numele unui minor trebuie făcută cu beneficiu de inventar.

Aceste reguli urmăresc protejarea patrimoniului copilului, iar procedura trebuie analizată separat pentru fiecare minor implicat.

Ce documente sunt necesare și cât costă renunțarea la moștenire?

Documentele solicitate pot varia în funcție de tribunal și de situația familială, însă, în mod obișnuit, sunt necesare certificatul de deces, actul de identitate, codul fiscal italian al solicitantului și datele persoanei decedate.

Dacă există testament, poate fi cerută și o copie a acestuia. Pentru minori sau persoane aflate sub măsuri de protecție juridică sunt necesare documentele de autorizare corespunzătoare.

Tribunalul din Roma indică, printre costurile procedurii, o taxă de înregistrare de 200 de euro, o marcă fiscală de 16 euro și costuri suplimentare pentru eliberarea copiilor actului.

Cheltuielile notariale, dacă se alege această variantă, sunt distincte. Modalitățile de plată și eventualele costuri administrative trebuie confirmate la instituția competentă înainte de programare.

Informațiile privind actele necesare și costurile sunt disponibile pe site-ul oficial al Tribunalului din Roma.

Poți renunța la o moștenire din Italia dacă locuiești în România?

O persoană care locuiește în România poate fi chemată să moștenească bunuri sau datorii ale unei rude care a trăit în Italia.

În asemenea situații trebuie stabilit, mai întâi, ce lege se aplică succesiunii.

Potrivit Regulamentului european nr. 650/2012, regula generală este aplicarea legii statului în care defunctul avea reședința obișnuită în momentul morții, dacă nu există o alegere valabilă a legii cetățeniei sale sau alte circumstanțe relevante.

Legislația europeană permite, în condițiile regulamentului, ca declarațiile de acceptare ori renunțare la moștenire să fie făcute în fața unei instanțe competente din statul membru în care moștenitorul își are reședința obișnuită.

Prin urmare, un moștenitor din România nu trebuie să presupună că este obligat în toate cazurile să călătorească în Italia pentru a face declarația.

Trebuie însă verificat dacă autoritatea română poate primi declarația în forma necesară și cum trebuie aceasta comunicată autorității care gestionează succesiunea.

Regulile privind succesiunile transfrontaliere sunt explicate pe portalul oficial al Uniunii Europene Your Europe.

Poți reveni asupra unei renunțări la moștenire?

În anumite condiții, dreptul italian permite persoanei care a renunțat la moștenire să o accepte ulterior.

Această posibilitate există numai cât timp dreptul de acceptare nu s-a prescris și moștenirea nu a fost deja acceptată de o altă persoană chemată în locul său.

Renunțarea nu trebuie, așadar, considerată o operațiune care poate fi anulată oricând, la simpla cerere.

În schimb, dacă o persoană a acceptat deja valabil moștenirea, inclusiv prin acte care echivalează cu acceptarea tacită, nu mai poate renunța ulterior pentru a evita datoriile.

Înainte de a lua o decizie, este important să fie cunoscute atât bunurile, cât și obligațiile persoanei decedate. Verificarea situației patrimoniale și alegerea procedurii potrivite pot preveni asumarea unor datorii care depășesc valoarea moștenirii.

Te-ar putea interesa și: Ce faci dacă proprietarul nu îți returnează garanția în Italia. Pașii prin care îți poți recupera banii